MEDIERE ONEȘTI

Divorțul ca rezultat al escaladării conflictului din familie și consecințele asupra copilului

2012-02-10T16:41:00.000+02:00

Un cuplu aflat în divorț se confruntă, de cele mai multe ori, cu emoții intense de furie, durere și dezamăgire, iar divorțul poate fi foarte stresant pentru copil.

Cu toate acestea, studiile arată că nu divorțul în sine afectează în mod negativ copilul, ci conflictul la care copilul este expus în timpul mariajului conflictual al părinților și după divorț.

Modul în care părinții rezolvă conflictul determină adaptarea copilului la noua situație a familiei. Frica, suferința și alte simptome ce apar la copil sunt diminuate atunci când părinții își rezolvă conflictul folosind compromisul și negocierea în locul atacurilor verbale, în timp ce conflictul nerezolvat, cronic, este asociat cu trăirea unui sentiment puternic de insecuritate emoțională de către copil.

Factori cheie care contribuie la o bună adaptare a copilului după divorț:

Sprijinul emoțional acordat copilului, monitorizarea activităților copilului, disciplinarea pozitivă, ce exclude orice formă de violență, menținerea unor așteptări față de copil în acord cu vârsta acestuia;
Accesul copilului la părintele non-rezidențial (în marea majoritate a cazurilor acesta fiind tatăl), și susținere din partea acestuia atât din punct de vedere emoțional ( prin implicarea în activități împreună cu copilul, ascultarea nevoilor acestuia),cât și din punct de vedere financiar, prin stabilirea unor aranjamente clare legate de asigurarea nevoilor de creștere și educare a copilului.

Este important pentru copil ca părinții să încerce, după divorţ, construirea unei noi relații între ei pentru a putea coopera eficient pentru copil. În plus, un divorț poate fi un exemplu pentru copil în ceea ce privește modul în care poate rezolva un conflict. Felul în care părinţii îşi rezolvă problemele este deseori imitat de către copii. Dacă părinții pot comunica eficient și coopera după divorț, copilul va avea mai puțin de suferit.

Andreea Biji - Psiholog, Organizaţia Salvaţi Copiii

Părinții sunt obligați să mențină legătura după divorț în interesul copilului ?

2012-02-06T11:11:00.001+02:00

Până la 1 octombrie 2011 prevederile Codului familiei, prin încredințarea copilului spre creștere și îngrijire doar unuia din părinți, eliminau practic din viața acestuia pe celălalt părinte. Mai mult, relația dintre copil și acest părintele putea fi foarte ușor obstrucționată fără ca legea să preîntâmpine sau să sancționeze efectiv acest lucru. După această dată regulile se schimbă și statul își asumă responsabilizarea ambilor părinți în creșterea și educarea copiilor. Acest lucru îl face prin prevederile noului Cod civil și ale Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Despre noul Cod civil am vorbit deseori. Legea 272/2004 vine cu precizări importante care completează prevederile din noul Cod civil.

Prima noutate pe care o aduce modificarea Legii 272/2004 consta in introducerea unor concepte noi, cum ar fi părinte custodian, părinte necustodian, părinte rezident, părinte nerezident, plan parental, familie extinsă. Alti termeni sunt redefiniți, reprezentant legal al copilului, abuz, neglijare și familie, sunt completate criteriile minime ce se iau pentru determinarea interesului superior al copilului și se introduce obligația pentru părintele la care stă copilul (părintele rezident) de a sprijini relațiile personale ale acestuia cu părintele nerezident, precum şi cu rudele ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie. Se legiferează pentru prima dată în România un sistem de măsuri asiguratorii sau garanții pentru realizarea programului de relații personale cu minorul sau pentru înapoierea sa la locul în care el locuieşte în mod statornic la terminarea perioadei de vizită, ori pentru împiedicarea unei deplasări ilicite a acestuia.

Aplicând principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească, proiectul de lege face pentru prima data diferența între deciziile importante și cele zilnice cu privire la copil. Deciziile importante se referă la educație, tratament medical, reședința copilului sau administrarea bunurilor și se iau cu acordul ambilor părinți, în timp ce deciziile zilnice se iau de către părintele cu care copilul se află în acel moment.

Se stabilește dreptul ambilor părinţi, indiferent dacă sunt custodieni sau necustodieni de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Unul din elementele cheie în protecția și promovarea drepturilor copilului este planul parental. Acesta este asumat de comun acord de cei doi părinți și se depune odată cu cererea de divorț indiferent dacă aceasta se soluționează la notar sau pe cale judiciară. Planul parental se folosește și de părinții necăsătoriți care solicită instanței de tutelă instituirea sau modificarea măsurilor privind exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului sau programul de menţinere a relaţiilor personale.

Colectivul Custodie Comună - ARPCC

Autoritatea părintească comună se acordă din oficiu ?

2012-02-05T21:36:00.000+02:00

Întrebare: Este adevărat că autoritatea părintească comună se acorda din oficiu? Nu sunt de acord ca exercitarea unică a autorității părintești să fie doar excepțională.

Răspuns: Legislatia romanească transpune in practica Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească. Un astfel de Principiul este 3:10 Efectul divorţului sau separării:

Autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea sau anularea căsătoriei sau a altei forme de relaţie şi nici de separarea de iure sau de facto a părinţilor.

Autoritatea părintească comună este prezumpție și se acordă din oficiu deoarece chiar dacă părinții nu o cer in mod expres în cadrul cererii de chemare în judecată, instanța o acordă majorității părintilor (conform art. 397 NCC). Excepția este legată de faptul că s-ar putea să existe (destul de rar) și părinți care reprezintă un pericol pentru copil și atunci, din considerente legate de protejarea interesului superior al copilului, instanța va face aplicarea art. 398 (custodie unica) sau chiar a art. 399 din NCC (custodie acordată unui terț).

Ce s-ar întâmpla dacă nici un părinte nu solicită autoritatea părintească? Instanța ar dispune internarea lui într-un centru de plasament sau îl dă spre adopție? Cu siguranță nu.

Mai mult decât atât, dispare noțiunea de încredințare a copilului iar grija educării și creșterii sale este în sarcina ambilor părinți. Instanța se pronunță din oficiu și asupra domiciliului copilului. Cei doi termeni, încredințarea copilului și locuința acestuia nu sunt identici și nici asemănători chiar dacă din obișnuința cu vechiul Cod al familiei suntem tentați să facem acest lucru.
Articolul 507 din NCC lămurește foarte clar situațiile excepționale în care autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte:

Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. (Articolul 507 Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte)

Dacă nu există nici unul din aceste motive atunci instanța nu poate poate dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte sau custodia unică.

Pentru că la noi nu s-a format încă o jurisprudență în acest sens este util și modelul Olandei care acordă custodie unică doar atunci când un părinte este alcoolic, dependent de droguri sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu și este posibil ca astfel, respectivul părinte, să nu poată lua decizii referitoare la şcolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudenţa Curţii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525)[6].

Tot conform jurisprudenței olandeze, nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodia unică dacă unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului. Acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula generală şi să garanteze custodia unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann)[6].

La fel, chiar dacă ambii părinţi solicită un aranjament de tip custodie unică completetat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanţei.

Colectivul Custodie Comună - ARPCC

Justiţia este de două ori mai scumpă

2012-02-02T11:31:00.000+02:00

Av. Elena Bustea, vicepresedinta UniuniiNationale a Mediatorilor, a declarat la Radio Romania Actualitati,referitor la protestul magistratilor:

“Situatiaeste deconcertanta pentru justitiabil, tot atat de mult cat este deconcenrtantasi dezechilibranta si pentru noi, pentru avocati. Lucrul acesta il spun pentruca in mod categoric justitia este lenta, este lenta prin ea insasi, justitia,am spus si voi spune, este scumpa dedoua ori: este scumpa pentru ca este cronofraga, pentru ca intr-adevar mananca foarte mult timp si este scumpapentru ca intr-adevar este, din punct de vedere, financiar scumpa pentrujustitiabil, pentru omul care vine sa-si caute dreptatea in fata legii. Este unlucru care in acest moment am spus ca ne dezechilibreaza si pe noi, pe avocati,pentru ca a se incarca agenda instantei pentru magistrat este un lucru tot atatde real pentru ca ne incarca foarte mult agenda si noua, avocatilor, dar estetot atat de adevarat ca din acest punct de vedere pentru justitiabil este poatecel mai greu. Este cel mai greu pentru ca sunt cauze care dureaza de ani dezile, sunt cauze care in acest moment sunt pe rolul instantei de 7, de 8 poatede 10 ani…

Inchipuiti-vaca in acest moment se dau termene de peste un an; omul care asteapta, deexemplu, sa intre in deplinatatea drepturilor sale de proprietate – ma refer ladosarele pe Legea 10, pe dosarele pe restituiri de proprietate – ganditi-va ceinseamna acest lucru asteptarea lui de ani de zile, treptele procesuale pe carea trebuit sa le parcurga, eventual caile extraordinare de atac la care atrebuit sa recurga si in acest moment sa ne aflam in situatia in care dejatermenele se dau in la un an. Este o situatie de dezechilibru, am spus, dinpunct de vedere al justitiabilului, din punct de vedere al avocatului, dinpunct de vedere al magistratului, din punct de vedere al lumii justitiei.

Eucred ca una din solutiile optime pe termen lung, dar si pe termen scurt, ar fimedierea, medierea ca alternativa la justitie, mai ales acum, in aceasta situatie atat de delicata, am spus pentruinstante, pentru noi, pentru justitiabili, pentru lumea justitiei, medierea intr-adevareste alternativa la justitie.

Sane gandim ca un magistrat care intra cu 100 de dosare pe sedinta ar putea, prinmediere, prin institutia medierii, sa aiba pe rolul instantei in acel moment unnumar de 40 de dosare. Cu totul altfel priveste si gandeste si solutioneaza unmagistrat 40 de cauze fata de 100.

Legeamedierii a suportat modificari desubstanta, modificari care vor impune institutia medierii. Este vorba despreaceasta noua profesie liberala, profesia de mediator. Noi spunem ca pe termenlung ceea ce s-a intamplat in tarile care, ca si noi, dupa 1989, au recurs laaceasta institutie, se va intampla si in Romania.

Institutiamedierii se va impune si va fi cu adevarat alternativa la justitie.”

Elena Bustea – Juridice.ro

CSM despre proiectul de modificare a Legii privind medierea

2012-01-23T12:04:00.001+02:00

23 January 2012 - Juridice.ro

256 citiri

Joi, 19 ianuarie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios referitor la propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, urmare solicitării Ministerului Justiţiei.
Au fost indentificate o serie de cauze pentru care s-ar putea reglementa medierea obligatorie, printre care:
- in cazul infractiunilor cercetate la plangere prealabila, dupa formularea plangerii
- in cazul partajului de bunuri comune
- in litigiile intre profesionisti sa ramana doar medierea ca procedura prealabila.

http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2012/01/CSM-ref.-mediere.pdf

MEDIEREA COMERCIALĂ

2012-01-22T22:50:00.000+02:00

AVANTAJELE MEDIERII PENTRU CONFLICTELE COMERCIALE

confidenţialitatea informaţiilor, pentru că la mediere părţile nu se mai confruntă cu procedurile publice ale şedinţelor de judecată;
costurile reduse ale soluţionării diferendelor, cunoscut fiind faptul că orice cale judecătorească presupune costuri de multe ori comparabile cu rezultatul net al unui verdict pozitiv: taxe de timbru, expertize;
în cazul soluţionării prin procedura medieii a unui conflict aflat pe rolul instanţelor, aveţi posibilitatea de a solicita returnarea taxelor de timbru;
rapiditatea cu care părţile rezolvă neânţelegerea;
evitarea riscului nesoluţionării unei nevoi a unui tert;
păstrarea legăturilor de afaceri dintre părţi şi propria tradiţie comercială.

DOMENII ÎN CARE E NEVOIE DE MEDIERE

Construcţii: conflicte între beneficiar şi executant (ex. cu privire la majorarea costurilor, întârzieri în executare, lucrări neconforme contractului, etc);
Transportul: între transportator şi beneficiarii transportului (ex. pierderea bunului pe perioada transportului);
Leasingul auto/imobiliar;
Credite bancare;
Vanzări: toţi vindem şi cumpărăm, prin urmare devenim subiecţi ai conflictelor vânzător – cumpărător.
Transfer de tehnologie
Consultanţă

CAUZE COMERCIALE CARE SE POT MEDIA

Executarea contractelor;
Interpretarea clauzelor contractuale;
Rezilierea sau rezoluţiunea contractelor;
Pretenţiile comerciale izvorâte din neexecutarea sau executarea cu întarziere a contractelor;
Conflictele dintre diferite compartimente ale societăţii;
Conflictele între angajaţi, angajat şi angajator etc.
Orice situaţie conflictuală generată în derularea contractelor de natură comercială.
Conflictele ivite între societăţile comerciale partenere, conflictele apărute în interiorul acestora precum şi conflicte apărute între societăţi comerciale persoane juridice şi persoane fizice (în calitate de beneficiari, prestatori, etc).
Contracte comerciale în derulare, dar şi contracte ajunse la finalul executării lor şi asupra carora există neânţelegeri.

MEDIEREA COMERCIALĂ poate interveni atât în faza extraprocesuala (înaintea declanşării unui proces în faţă instanţelor de judecată) dar şi in etapa procesuală, dupa ce s-au formulat cereri de chemare în judecată, apeluri sau recursuri.

Medierea in etapa extraprocesuala:

în situaţia în care se finalizează prin ajungerea la o înţelegere, procedura medierii are putere de lege între părţi.
înţelegerea exprimată printr-un acord scris poate fi autentificată la notar, iar în masura în care conţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă acest acord autentificat constituie titlu executoriu.
clauzele acordului de mediere se pot insera şi într-un act adiţional la contractul încheiat între părţi şi asupra căruia există diferende.
în situaţia în care acordul nu a fost autentificat, dar ulterior semnarii acordului acesta nu a fost respectat de către una dintre părţi, iar cealaltă parte înţelege să se folosească de acord în instanţă, acordul recunoscut de către cealaltă parte, în faţa instanţei, are aceeasi forţă probantă ca şi acordul autentificat de către notar, şi prin încuviinţarea pronunţată de către instanţa de judecată, devine, de asemenea, titlu executoriu.

Medierea in etapa procesuală:

priveşte acele situaţii în care litigiul a fost deja înaintat spre judecată instanţelor.
poate interveni oricând în cursul judecăţii.
dacă părţile se înfaţiţează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotararii va putea fi primită, chiar de catre un singur judecător, urmând ca hotărârea care consfinţeşte acordul/înţelegerea lor, să fie dată în şedinţă.
dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va putea da hotărârea în camera de consiliu.
pentru încercarea de soluţionare a litigiilor comerciale prin mediere, părtile pot solicita instanţelor de judecată acordarea unui termen de suspendare a procesului pentru o perioadă de maxim 3 luni.
în cazul în care se ajunge la un acord cu privire la litigiul respectiv, partea poate solicita restituirea taxei de timbru.

Atât în etapa extra procesuală cât şi în cea procesuală, PE TOT PARCURSUL DESFĂŞURĂRII PROCEDURILOR DE MEDIERE, TERMENELE DE PRESCRIPŢIE SE SUSPENDAĂ.

Suspendarea termenului de prescriptie începe să curgă de la data semnării contractului de mediere şi operează indiferent dacă medierea s-a finalizat cu un acord sau nu.

MEDIEREA nu trebuie confundată cu arbitrajul. Medierea este în fapt o negociere asistată şi facilitată de catre o persoană imparţială şi neutră, în condiţii de confidenţialitate, care are drept scop încheierea unui acord care să satisfacă toate partile aflate în conflict.

Noul Cod Civil introduce Consiliul de familie

2012-01-19T19:25:00.005+02:00

Ce este Consiliul de familie si cum functioneaza acesta

Asa cum este el reglementat de noul Cod Civil, Consiliul de familie este un organ consultativ, constituit de instanta de tutela, si are rolul de a supraveghea modul in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle fata de minorul din tutela sa.
Institutia Consiliului de familie a fost introdusa in noul Cod Civil si este inspirata de prevederi similare din jurisprudenta europeana.

Ce este Consiliul de familie

Potrivit textelor referitoare la Consiliul de familie din noul Cod Civil din Consiliul de familie pot face parte rudele sau afinii, cu alte cuvinte rudele rudelor, dar tinand cont de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului. In lipsa de rude sau afini, pot fi numite si alte persoane care au avut legaturi de prietenie cu parintii minorului sau care manifesta interes pentru situatia acestuia.

De mentionat ca, asa cum spune noul Cod Civil, sotii nu pot fi, impreuna, membri ai aceluiasi consiliu de familie. Consiliul de familie nu se poate modifica in timpul tutelei, decat daca interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau daca, prin moartea ori disparitia unuia dintre membri, ar fi necesara aceasta completare.

Modificarea componentei Consiliului de familie se realizeaza tot de catre instanta de tutela. De altfel instanta de tutela este si aceea care numeste membrii Consiliului de familie, precum si doi supleanti ai acestora.

Nu pot fi membri in Consiliul de familie: tutorele; minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela; persoana decazuta din exercitiul drepturilor parintesti sau declarata incapabila de a fi tutore; persoana careia i s-a restrans exercitiul unor drepturi civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cea cu rele purtari retinute ca atare de catre o instanta judecatoreasca; cel care, exercitand o tutela, a fost indepartat din aceasta sau cel aflat in stare de insolvabilitate.

Nu poate fi membru in Consiliul de familie nici cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei; cel inlaturat prin inscris autentic sau prin testament de catre parinte care exercita singur, in momentul mortii, autoritatea parinteasca.

Poate refuza sa faca prte din consiliul de familie cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului activitatilor desfasurate, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar mai putea sa indeplineasca aceasta sarcina.

Cand se instituie Consiliul de familie

Consiliul de familie se instituie, potrivit prevederilor legale, atunci cand minorul se afla in situatia de a se institui tutela - adica atunci cand ambii parinti sunt, dupa caz, decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie judecatoreasca, disparuti ori declarati judecatoreste morti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta hotaraste ca este in interesul minorului instituirea unei tutele.

Consiliul de familie poate fi constituit de catre instanta de tutela doar la cererea persoanelor interesate. Cum se instituie Consiliul de familie? Persoanele care indeplinesc conditiile pentru a fi membri ai Consiliului de familie sunt convocate la domiciliul minorului de catre instanta de tutela, din oficiu sau la sesizarea minorului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricaror alte personae care au cunostinta despre situatia minorului. Minorul care a implinit varsta de 10 ani este ascultat.

Instanta de tutela constituie Consiliul de familie, care va fi format din trei persoane dintre cele cu vocatie, tinand seama de gradul de rudenie al membrilor si de relatiile personale cu familia minorului. Numirea membrilor Consiliului de familie se face cu acordul acestora. Pe langa cei trei membri ai Consiliului de familie, instanta de tutela numeste si doi supleanti.

Rolul Consiliului de familie

Consiliul de familie, prezidat de persoana cea mai inaintata in varsta, isi indeplineste rolul de a supraveghea modul in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului astfel: da avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instantei de tutela, si ia decizii, in cazurile prevazute de lege.

Avizele consultative si deciziile se iau in mod valabil cu votul majoritatii membrilor sai. Deciziile Consiliului de familie vor fi motivate si consemnate intr-un registru special constituit, tinut de unul dintre membrii Consiliului, desemnat in acest scop de instanta de tutela. Actele incheiate de tutore in lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Incheierea actului de nerespectare a avizului atrage doar raspunderea tutorelui.

Exemple de avize consultative: masurile privind persoana minorului se iau de catre tutore, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia masurilor care au caracter curent; avizul Consiliului de familie si autorizarea instantei de tutela sunt necesare pentru orice acte de instrainare, imparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului facute de tutore, pentru renuntarea la drepturile patrimoniale ale minorului si pentru incheierea in mod valabil a oricaror alte acte ce deasesc dreptul de administare.

In cazul recunoasterii capacitatii depline de exercitiu a minorului pus sub tutela, care a implinit varsta de 16 ani, instanta de tutela va cere si avizul Consiliului de familie.

Decizii ce pot fi luate de Consiliul de familie

Instanta de tutela, cu avizul Consiliului de familie, poate, tinand seama de marimea si compunerea patrimoniului minorului, sa decida ca administrarea patrimoniului ori doar a unei parti a acestuia sa fie incredintata, potrivit legii, unei personae fizice sau juridice specializate. Desi tutela este o sarcina gratuita, pe perioada exercitarii sarcinilor tutelei, tutorele poate primi o remuneratie al carei cuantum va fi stabilit de instanta de tutela, cu avizul Consiliului de familie si tot cu avizul acestuia instanta de tutela va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie.

Exemple de decizii: stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma; indica institutia de credit la care se depun, pe numele minorului, sumele de bani care depasesc nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si instrumentele financiare.

Totodata, Consiliul de familie poate face plangere la instanta de tutela in cazul in care actele sau faptele tutorelui sunt pagubitoare pentru minor. Tot Consiliul de familie sau oricare membru al acestuia poate promova actiunea in anulare a actelor de dispozitie sau a celor care depasesc dreptul de administrare al tutorelui.

Alte atributii ale Consiliului de familie

Membrii Consiliul de familie trebuie sa fie prezenti la inventarierea bunurilor minorului. De asemenea, membrii Consiliului de familie sunt tinuti sa declare in scris, la intrebarea expresa a delegatului instantei de tutela, creantele, datoriile sau alte pretentii pe care le au fata de minor.

In cazul in care nu le-au declarat in fata delegatului instantei de tutela, membrii Consiliului de familie nu mai pot emite pretentii, intelegandu-se ca au renuntat la ele. In lipsa unui tutore desemnat, daca instanta de tutela a constituit Consiliul de familie, tutorele va fi numit cu consultarea Consiliului de familie.

In cazul in care nu se constituie Consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi exercitate de catre instanta de tutela.

Obiectul şi efectele medierii în disputarea custodiei copiilor

2012-01-19T10:53:00.002+02:00

Avand in vedere criteriile specifice de evaluare a interesului superior al copilului, precum si factorii protectivi care contribuie la ajustarea copiilor postdivort, sa procedat la urmarirea celor mai importante domenii in cadrul procedurii de mediere.

Aceste domenii au fost:

- Identificarea stresorilor sistemului de familie(divortul, paternurile disfunctionale de comunicare in cuplu si familia nucleara, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetitei in conflictul parintilor, granitele difuze intre familia nucleara si cea extinsa).
- La nivel individual, strategii diferite de reactie la stres (stilul mamei era definit prin agresivitate, nevoia de control, dominanta iar stilul tatalui prin evitarea confruntarii directe).
- Identificarea conflictului de roluri, intimitatea si balanta puterii in cuplu cu scopul de a reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soti
- Identificarea mesajelor copilului care se afla in spatele acestui comportament opozitional. Distinctia intre prezenta sindromului de alienare si comportament opozitional.
- Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalitatii fiecarui parinte
- Identificarea factorilor care mentin problema si care sunt resursele fiecarui membru si ale sistemului
- Ajutarea parintilor de a da o noua structura relatiilor de familiei.
- Inlaturarea copilului din triangulare prin invatarea de catre parinti a unor noi abilitati de a comunica si interactiona.
- Psihoeducatia are rolul sa ajute parintii sa inteleaga situatia si sa-i motiveze in rezolvarea problemei, facand diferenta intre rolul de parinte si cel de sot. Primul obiectiv este reducerea intensitatii conflictului, un rol facilitator avand intalnirile separate cu fiecare dintre parinti. Al doilea obiectiv important consta in stabilirea unor noi reguli de comunicare in care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.

Alti pasi specifici privind tehnicile folosite in procesul de mediere care trebuie avuti in vedere sunt urmatorii:

- Identificarea si verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obtinerii custodiei
- Clarificarea emotiilor pe care le resimt ca adulti in procesul de separare, reducerea anxietatii mamei, implicarea tatalui.
- Ordinea de discutie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli de comunicare intre cei doi parinti - sa ia decizii simple la inceput (e.g. ``cum comunicam``) care sa aiba sanse mari de reusita, fapt carei motiveaza sa continue negocierea pentru deciziile complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
- Intalnirile cu familia extinsa sunt importante pentru ca au avut o contributie la intensitatea si nivelul conflictului. Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relatiilor de familie intr-o alta forma precum si la clarificarea rolurilor.

Cel mai adesea procesul de mediere are consecinte pozitive in urmatoarele domenii:

- Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare intre cei doi parinti;
- Se reconstruiesc legaturilor dintre parinti - copii;
- Se reduc tensiunile dintre parinti. Fiecare a impartasit interesele si dorintele lor privind timpul petrecut impreuna cu copii;
- Se stabileste un plan, denumit ``Cum comunicam ?`` (e.g. Mama renunta la doica deoarece a inteles de ce este important pentru sotul ei sa-l ridice si pe copilul cel mic de la gradinita - doreste sa arate ca si el este in stare sa aiba grija de copii, sa fie implicat in viata lor).
- Fiecare parinte se angajeaza sa-si respecte sarcinile pe care si le-a asumat. - Ambii sunt deacord ca ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama sa se mute in apartamentul sau.
- Ambii sunt de acord ca minorii trebuie sa stea impreuna si ca au nevoie de stabilitate si ca nu pot fi mutati saptamanal.
- Se stabileste un program privind sarcinile fiecarui parinte pe cate 7 zile
- Se identificat pozitiile si interesele lor in obtinerea custodiei copiilor si planul parental aferent acesteia. Pe baza acestora, se identificat optiunile care, s-au discutat pe rand, in modalitatea aleasa de catre cei doi parinti.
- La inceputul fiecarei intalniri se solicita feedback din partea parintilor privind calitatea relatiilor dintre ei precum si a fiecaruia dintre ei cu copiii.

Cele mai importante progrese se inregistreaza in urmatoarele domenii:

- Copiii isi imbunatatesc abilitatile de autonomie personala; intensitatea anxietatii de separare se reduce; relatiile cu fiecare parinte se amelioreaza; (e.g. copilul accepta sa fie ridicat de la scoala de catre mama sa, sa fie ingrijit, hranit si imbracat si sa petreaca timp separat cu aceasta);
- Copiii manifesta mai mult interes in privinta performantelor academice, notele la scoala sunt mai mari, se concentreaza mai usor atat la temele de acasa cat si la activitatile de la scoala; pe plan social, relationeaza mai mult cu colegii, sunt mai activi in grupul scolar;
- Fiecare dintre parinti are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
- Copiii se intalnesc zilnic;
- Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toti membrii familiei;
- Parintii si-au insusit noi abilitati de a lua decizii comune in aspectele importante privind cresterea copiilor;
- Copiii nu mai sunt folositi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le confera o siguranta si stabilitate.

Borlean Camelia-Anca,
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea

Partajul in urma divortului la mediator

2012-01-07T09:35:00.000+02:00

Poate fi un cabinet de mediator locul in care un partaj in urma divortului sa fie mai avantajos fostilor soti decat instanta de judecata?

As incepe discutia despre partaj cu avantajul real oferit de restituirea taxei de timbru de catre instanta in cazul in care partajul a fost incheiat la mediator, ceea ce nu este de neglijat in ecuatia discutiei noastre. Dincolo de asta, as vrea sa va reamintesc faptul ca mediatorul lucreaza cu materialul clientilor, cu dorintele si necesitatile sale, in timp ce instantele de judecata lucreaza dupa niste tipare numite legi oferind o solutie “de-a gata” care nu intotdeauna se potriveste intereselor partilor ce se afla intr-un conflict.

Sa ne imaginam ca pentru fostul sot argintaria, cadou de nunta primita de la bunici, este o valoare de familie inestimabila, in timp ce pentru fosta sotie nu reprezinta mare lucru. Cu toate acestea, argintaria este ceruta in partaj de ambele parti, pentru ca, asa cum stim, in partajele in instanta incercam sa cerem cat mai mult pentru a obtine… cat putem. Pe acelasi principiu, masina, cumparata in timpul casatoriei, care fostei sotii ii este indispensabila fiindca locul sau de munca este la distanta de oras este ceruta de ambele parti pentru ca… partajele in instanta au solicitari pe principiul “sa ii iau tot” chiar daca fostului sot nu ii este atat de necesara.

Instanta de judecata, in baza legilor, va oferi fiecaruia cota legala din masa partajabila, iar, argintaria si masina, fiind evaluate la valori sensibil egale sunt distribuite, argintaria fostei sotii, si masina, asa cum poate parea fiesc, fostului sot, o distributie normala atata timp cat intre parti nu exista negocierea prezenta numai in procesele de mediere.

Care este diferenta intre solutia oferita de mediere si cea oferita de o hotarare judecatoreasca? Sar peste avantajele date de cheltuieli reduse, timp redus, confidentialitate, restituirea taxei de timbru si ma refer strict la solutie, cea scrisa in hotararea finala. De ce cred oamenii ca pot obtine in instanta mai mult decat pot dovedi ca au nevoie si ca li se cuvine, totul intr-o discutie libera, in cabinetul unui mediator? Comparand mai multe hotarari judecatoresti date pe baza acordurilor de mediere cu hotarari date in baza legilor, constat ca partile au primit ca si valoare tot atat indiferent de baza in care a fost emisa hotararea. Singura diferenta este ca in hotarile primite in baza acordului de mediere partile au primit ceea ce aveau nevoie in timp ce in partajele pe baza legii partile au primit numai ceea ce aveau dreptul.

Este medierea cea mai buna solutie pentru un partaj in urma divortului? Daca vrei sa afli mai multe despre mediere apeleaza la un mediator. Informarea este gratuita.

Petru MUSTATEANU - mediator

Cum se aplică în Germania custodia comună introdusă în România abia acum, prin noul Cod civil: părinţii sunt nevoiţi să se înţeleagă între ei

2012-01-03T21:53:00.001+02:00

Când un cuplu se separă în Germania (mulţi dintre părinţi nefiind căsătoriţi), Jungendamt (o instituţie similară „Protecţiei copilului” din România) are un cuvânt greu de spus în privinţa custodiei, hotărârile fiind parafate la judecatoria de familie.

Din nenumăratele exemple întâlnite, cele mai multe sunt cazurile când copilul locuieşte cu mama iar la „papa” merge două week-end-uri pe lună (de pildă de sâmbăta dimineaţa până duminică seara); în plus pot avea loc întâlniri ale copilului cu tatăl în timpul săptămânii (una-două întâlniri).

Custodia comună presupune, în alte cazuri, împărţirea în mod egal între părinţi a timpului copilului.

Orice hotărâre în interesul copilului ţine însă cont de particularităţile fiecărui caz, şi se poate schimba în funcţie de datele, situaţiile şi coordonatele părinţilor.

Colaborarea cu „ex-ul” este spre binele copilului

În cazul în care cei doi părinţi nu mai pot comunica, sunt puşi faţă în faţă la psiholog, pentru a restabili între ei punţi de comunicare. Toate armatele de specialişti – de la psihologi, funcţionari, şi până la judecătorul care va lua decizia finală – pun pe primul plan interesul superior al copilului; „războiul” dintre părinţi nu contează, el trece pe planul al doilea.

Fiecărui părinte i se spune că trebuie să colaboreze cu „ex-ul”, spre binele copilului. În acest complicat angrenaj relaţional, reprezentanţii autorităţilor ţin cont de orice amănunt. Când separarea dintre genitori nu este una „de catifea”, părintele care nu este deschis colaborării şi propunerilor reprezentanţilor autorităţilor este depunctat în demersurile pentru stabilirea custodiei.

Genitorii nu trebuie să se bârfească unul pe altul faţă de copil

Chiar din momentul separării, copilului i se face un program riguros, astfel încât să se vadă cu ambii părinţi. Aceştia sunt bine instruiţi: nu au voie să vorbească de rău „partea adversă” ori să influenţeze copilul (care, dacă este mai mărişor, va fi întrebat cu cine doreşte să rămână, însă atunci când are doar câţiva ani se consideră că nu poate lua singur o decizie).

Dacă între părinţi relaţiile sunt tensionate, vor urma şedinţe în care se stabileşte – de comun acord cu psihologul – cum va decurge întâlnirea cu copilul şi apoi alte discuţii prin care este analizat rezultatul întâlnirilor şi modul de desfăşurare al acestora.

Doar în cazurile în care unul dintre părinţi, fie bărbat, fie femeie, este considerat ca fiind un factor de risc pentru minor (bea alcool peste măsură, se droghează sau este agresiv etc.), întâlnirea dintre părintele cu probleme şi copil se desfăşoară timp de mai multe luni în prezenţa unei terţe persoane de la o fundaţie sau organizaţie recomandată de Jungendamt.

Ulterior, la întâlnire este invitat şi celălalt părinte, până când, prin consiliere, cele două „părţi adverse” reuşesc să discute şi să stabilească tot ce are legătură cu copilul.

Ai zice că instituţiile statului au atitudinea iertătoare a bisericii: orice ar fi, trebuie să ierţi. Chiar dacă această atitudine nu ţi se pare întotdeauna a fi spre binele copilului, nu poţi decât să le respecţi hotărârile.

Iubire din două părţi

Psihologii specializaţi în cazurile de separare familială, angajaţi la fundaţiile de profil, descriu în termeni simpli situaţia: copilul are nevoie de iubirea celor doi părinţi. Nu unul din părinţi este rău, ci sunt rele lucrurile pe care acesta le-a făcut, susţin ei. Specialiştii mai arată că a priva copilul de afecţiunea celuilalt părinte îi poate aduce acestuia probleme psihologice grave pe viitor, ceea ce, bineînţeles, nu îşi doreşte niciun părinte.

Baza custodiei comune este înţelegerea amiabilă

Calea cea mai simplă în demersurile privind custodia este înţelegerea între cele două părţi. Atunci când această înţelegere nu este posibilă, vor fi făcute programări la consiliere, până ce dialogul între părinţi va fi posibil, aşa cum am arătat anterior.

O situaţie de eliminare a tatălui din viaţa copilului, pe motivul – să zicem – că acesta bea sau se droghează prea mult, aşa cum se întâmplă în România, nu este posibilă în Germania, decât dacă se aduc probe solide cu privire la punerea în pericol a copilului de către părintele alcoolic sau toxicoman. Când nu există astfel de probe, amândoi părinţii vor împărţi custodia copilului, măsură introdusă în premieră şi în România, prin noul Cod civil.

Ce înseamnă custodia comună?

Concret, custodia comună înseamnă că nici unul dintre părinţi nu va putea lua o hotărâre în privinţa copilului fără a avea acordul celuilalt.

Toate deciziile legate de alegerea unei grădiniţe şi a unei şcoli, de programul copilului (cursuri extraşcolare etc.) sau chiar participarea copilului la mici excursii şi aniversări presupun acordul din partea ambilor părinţi, chiar dacă unul din aceştia stă mai puţin cu copilul.

Până la urmă, toate lucrurile trebuie rezolvate cu calm şi înţelegere. Dacă aveţi senzaţia că nu se poate, lăsaţi aceste gânduri deoparte şi veţi simţi cum limitele interioare se mută din ce în ce mai departe. Pe scurt, „procedurile germane te fac să ajungi să poţi să comunici cu un om pe care ai fi dorit să nu-l mai vezi niciodată în viaţa ta”, după cum ne-a povestit o mamă aflată în această situaţie.

„Împărţirea” copiilor, cea mai dureroasă

Desigur, există tot felul de alte situaţii. Însă în cazurile pe care le-am întâlnit, copilul avea la ambii părinţi amenajată o cameră sau măcar un colţ în care să se joace (chiar şi la părintele la care ajungea mai puţine ore).

Există însă şi cazuri mai grele, de exemplu, cel al unei tinere mămici cu trei copii, separată de soţ dar numai în fapt, nu şi în acte (au recurs la acest artificiu pentru a avea mai mulţi bani, celibatarii datorează impozite mult mai mari).

Acum cei doi părinţi locuiesc separat şi au, fiecare, „viaţa lor”, adică noi parteneri. Custodia copiilor a fost tranşată astfel: mama ţine la ea cele două fetiţe, mai mici, iar tatăl – băiatul mai mare. Însă în week-end toţi copiii sunt împreună cu tatăl. Într-o zi a săptămânii mama ia, la rândul ei, băiatul acasă, pentru a fi toţi copiii împreună.

Din câte spun cei aflaţi într-o asemenea situaţie, numai la început este mai greu să urmezi un asemenea program de vizite şi de acţiuni comune; după o vreme intervine obişnuinţa.

Materialul a fost întocmit pe baza mărturiilor unor părinţi români care au divorţat sau s-au separat de partenerii lor în Germania. Comentariile dvs., ale celor care aţi trecut printr-o astfel de situaţie, pot întregi „tabloul” de mai sus.

http://romaningermania.ro/

Sentinta judecatoreasca la Timisoara privind custodia copiilor

2011-12-21T09:14:00.001+02:00

1. Îndoua paragrafe succesive Judecatoria Timisoara se contrazice.

Astfel, pe de o parteconfirmă faptul că a citit articolul din NCC care spune că exercitareaautorității părintești de către un singur părinte este o situație de excepțiece poate fi dispusă doar atunci când exercitarea în comun ar fi contrarăinteresului superior al copilului, dar apoi accepta cuseninătate cererea pe care un justițiabil indus în eroare (de cătreavocatul său și de către partea adversă) de a renunța la autoritateapărintească comună.

Cu siguranță căpărinții pot conveni (și este de fapt mai mult decât indicat să o facă) cuprivire la modul de exercitare a autorității comune (cine duce copilul lașcoală, cine aduce copilul de la școală, câte nopți pe săptămână doarme copilulla fiecare dintre părinți, la ce dentist sau doctor de familie să fie înscriscopilul, dacă copilul să își facă tatuaje sau nu, etc.) dar în nici un caz nuse pune problema ca un părinte să RENUNȚE la autoritatea părintească în modbenevol în măsura în care acel părinte nu reprezintă un pericol pentru copil(părinte drogat, psihotic, alcoolic cronic, etc.)

2. De asemeneaconsideram că formularea utilizată de instanța de judecată mai jos care îșiexprimă convingerea că "un minor de 2 ani si 4 luni este la vârsta lacare în mod obișnuit are mai mare nevoie de îngrijireamamei" reprezintă o încălcare a legislației anti-discriminare dinRomânia:

Atitudineadiscriminatorie a instanței la adresa părinților de sex masculin nu estejustificată absolut de nici un studiu științific. Din contră, studiileștiințelor sociale afirmă cât se poate de clar faptul că minorul are nevoie deafecțiunea ambilor părinți. Dacă părinții nu pot locui împreună,un copil de 2-4 ani are o nevoie mai mare de continuitate de îngrijire dinpartea celui care a fost îngrijitorul principal al copilului anterior deciziei.Faptul că în aceasta speță mama a fost îngrijitorul principal este denediscutat iar acesta ar fi trebuit să fie motivarea instanței în stabilirealocuinței minorului, fără ca instanța să trebuiască să utilizeze astfel defraze cu caracter sexist. [1]

3. De asemeneaconsideram că decizia instanței de judecată de a institui poprirea asupraveniturilor părintelui nerezident este incorectă.

Pe de o parte, conformart. 402 instanța ar fi trebuit să stabilească cuantumul întreținerii pentruambii părinți, nu doar pentru părintele nerezident cum a făcut-o în aceastăspeță, iar pe de altă parte conform art. 530 instanța ar fi trebuit să acorde ocontribuție în natură a pensiei de întreținere dând șansa fiecărui părinte săse achite într-un mod care este de natură a stimula menținerea relațiilorpersonale cu minorul

[1] Sexism = atitudine sau prejudecată, exprimată sau ne-exprimată, privindsuperioritatea unui reprezentant al unui sex asupra altui sex și cu discriminarea acestuia din urmă.

Custodie Comună - ARPCC

Efectele divorţului cu privire la copii. Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi în cazul divorţului - art. 396 - 404 din noul Cod civil

2011-12-02T09:56:00.000+02:00

Noul Cod Civil introduce o instituţie nouă, şi anume autoritatea părintească comună în caz de divorţ, exercitată în comun de ambii părinţi.

Autoritatea părintească reprezintă totalitatea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor cu privire la persoana copilului şi la bunurile acestuia, drepturi şi îndatoriri care se exercită în mod egal de către ambii părinţi.

Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi

Conform prevederilor noului Cod Civil, în caz de divorţ al părinţilor, instanţa de tutelă stabileşte:

daca autoritatea părintească va fi exercitată în comun de către ambii părinţi sau va fi exercitată de către un singur părinte;
domiciliul copilului – de regulă la unul dintre părinţii săi - şi relaţiile personale ale copilului cu celălalt părinte la care copilul nu va locui permanent;
contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de întreţinere ale copilului.

Autoritatea părintească comună în caz de divorţ este cunoscută şi sub numele de custodie comună şi se referă la situaţia în care domiciliul de bază al copilului este la un părinte, dar ambii părinţi participă la luarea deciziilor importante cu privire la creşterea copilului lor (deciziile cu privire la religia copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie – spre exemplu la ce grădiniţă sau la ce şcoală să fie înscris copilul, etc.).

Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de divorţ al părinţilor.

Custodia comună asigură dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi precum şi prezenţa celor doi părinţi în viaţa copilului şi după divorţ, aceştia având aceeaşi responsabilitate şi posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele copilului.

Prin urmare, regula este că, după pronunţarea divorţului, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinţi (art. 397 Cod Civil).

Excepţie de la această regulă, atunci când există motive întemeiate care conduc la concluzia că nu ar fi în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, numit părinte custodian. Celălalt părinte – părintele necustodian – are dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia (art. 398 Cod Civil).

Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane

În cazuri excepţionale, dacă interesul copilului o cere, instanţa hotărăşte plasamentul copilului la o rudă, la o altă familie sau persoană sau la o instituţie de ocrotire specializată (art. 399 alin 1 Cod Civil). Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.

În acest caz, instanța stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei (art. 399 alin. 2 Cod Civil).

Locuinţa copilului după divorţ

Instanţa de tutelă se pronunţă în mod explicit cu privire la locuinţa copilului după divorţ, care va fi în general la unul dintre părinţi (părinte rezident). Părinţii se pot înţelege asupra locuinţei copilului după divorţ;

În situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la locuinţa minorului şi aceştia decid fără a lua în considerare interesul superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte ca locuinţa copilului minor să fie la părintele cu care acesta locuieşte în mod statornic .

Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa stabileşte locuinţa la unul dintre ei, luând în considerare interesul superior al copilului.

Pot exista şi situaţii excepţionale în care este în interesul superior al copilului ca instanţa să stabilească locuinţa acestuia la alte persoane (de exemplu la bunici, altă rudă sau persoană), cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. În această situaţie ambii părinţi sunt părinţi nerezidenţi. Persoanele respective sau instituţia de ocrotire supraveghează copilul şi fac tot ce este necesar pentru asigurarea sănătăţii, educaţiei şi învăţăturii sale (art. 400 Noul Cod Civil).

Precizări

Locuinţa minorului nu poate fi schimbată fără acordul ambilor părinţi dacă acest fapt ar afecta exerciţiul autorităţii sau a altor drepturi părinteşti.

În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la aceste aspecte, instanţa va decide dacă o schimbare a locuinţei este oportună sau nu, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi (art. 496 alin. 4 şi art. 497 alin. 1 şi 2 din noul Cod Civil).

De asemenea, ascultarea copilului este obligatorie. De regulă este ascultat copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, dar dacă instanţa consideră că este necesar pentru soluţionarea cauzei, poate fi ascultat şi copilul sub 10 ani (art. 264 Cod Civil).

Drepturile părintelui separat de copil. Relaţiile personale ale copilului cu părinţii şi cu alte persoane semnificative din viaţa sa.

Părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul să aibă legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă va decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept (art. 401 din noul Cod Civil). Ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi în această situaţie (art. 264 Cod Civil).

Precizări

Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. (art. 14, Legea 272/2004).

Conform art. 15, Legea 272/2004, relaţiile personale se pot realiza prin:

- întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relaţii personale cu copilul;

- vizitarea copilului la domiciliul acestuia

- găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit

- corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul

- transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul

- transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul

Stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor

Un element de noutate introdus de Codul Civil este reprezentat de stabilirea obligaţiei de întreţinere pentru ambii părinţi, indiferent cu cine va locui copilul după divorţ.

Părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Această înţelegere va fi prezentată instanţei de tutelă care o va transpune în hotărârea de divorţ, sau notarului, în cazul divorţului notarial.

În situaţia neînţelegerii dintre părinţi în legătură cu acest aspect, instanţa de tutelă va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 Cod Civil).

Precizări

Noul Cod Civil prevede că obligaţia de întreţinere se execută de regulă în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

Plata în bani reprezintă o alternativă în cazul în care unul dintre părinţi nu se achită de această obligaţie sau solicită expres să îşi îndeplinească obligaţia de întreţinere prin plata unei pensii de întreţinere (alimentare) în bani.

Pensia de întreţinere poate fi sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere şi se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite. Dacă nu există o înţelegere în acest sens, pensia de întreţinere se va plăti la termenele prevăzute în hotărârea judecătorească. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.

Întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Părinţii pot conveni sau, dacă există motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărî ca întreţinerea să fie achitată prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale copilului pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care părintele care datorează întreţinerea are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.

În cazul în care apare o schimbare în ceea ce priveşte posibilităţile financiare ale părintelui care plăteşte întreţinerea şi nevoia copilului care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

Exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi după divorţ are succes doar dacă dorinţa şi abilitatea părinţilor de a comunica şi colabora este suficient de mare. Deoarece autoritatea părintească implică responsabilitatea ambilor părinţi în legătură cu deciziile care privesc copiii este esenţial ca părinţii să poată discuta într-o atmosferă non-conflictuală, de siguranţă şi confidenţialitate pentru a putea cădea de acord cu privire la custodia asupra copilului, stabilirea locuinţei copilului după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi copil, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului, modalităţile în care se achită această contribuţie, etc.

În sprijinul părinţilor vine medierea şi mediatorul care îi sprijină în găsirea celor mai adecvate şi satisfăcătoare soluţii cu privire la situaţia lor şi a copilului după divorţ .

Divortul prin acordul partilor pe cale judiciara

2011-10-21T23:44:00.000+03:00

Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara este o modalitate de incetare a casatoriei, indiferent daca sotii au sau nu copii din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, reglementare care nu s-a regasit si pana la data intrarii in vigoare a noului Cod civil. (art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata.

Conditiile si modalitatile de incheiere a acordului sotilor privind desfacerea casatoriei, precum si avantajele alegerii solutiilor amiabile privind conflictele de familie.

Art. 374 din Legea 287/2009 reglementeaza conditiile divortului prin acordul sotilor pe cale judiciara, care nu s-au modificat in raport de vechea reglementare, in sensul ca divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si daca au sau nu copii rezultati din casatorie, instanta fiind obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot, divortul neputand fi pronuntat daca unul din soti este pus sub interdictie.

Acordul sotilor trebuie sa mai cuprinda:

- numele de familie pe care sa-l poarte dupa divort;
- exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti;
- stabilirea locuintei copiilor dupa divort;
- modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii;
- stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

In cazul divortului cu copii, la acord se va atasa si un raport de ancheta sociala intocmita de catre autoritatea tutelara, care sa confirme ca intelegerea sotilor este in acord cu interesul superior al copilului.

Aspecte specifice

Acordul sotilor poate fi si rezultatul unei proceduri de mediere care sa se finalizeze prin incheierea unui acord de mediere privind desfacerea casatoriei.

In acest sens, dispozitiile Codului civil se completeaza cu dispozitiile art. 58 si 59, respectiv art. 64-66 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile ulterioare.

Potrivit acestor dispozitii, oricare din neintelegerile dintre soti privind:

- continuarea casatoriei;
- exercitiul drepturilor parintesti;
- stabilirea locuintei copiilor;
- contributia parintilor la intretinerea, educarea copiilor;
- impartirea bunurilor;
- drepturile legate de locuinta pot fi solutionate prin apelare la un mediator autorizat inscris in Tabloul mediatorilor, alegerea mediatorului fiind facuta de catre soti.

Acordul de mediere poate fi incheiat atat anterior sesizarii instantei, cat si ulterior acesteia, in orice faza a judecatii, chiar si in cazul cailor de atac.

In situatia in care sotii au ajuns la un acord prin mediere, acordul va fi redactat de catre mediator, daca nu s-a convenit altfel prin contractul de mediere si potrivit prevederilor art. 59 din Legea 192/2006 el va fi supus fie autentificarii la un notar public, fie incuviintarii de catre instanta de judecata.

Daca acordul de mediere s-a incheiat dupa sesizarea instantei, sotii vor beneficia de restituirea taxei de timbru achitate inclusiv cele vizand impartirea bunurilor.

Procedura in cazul acordului de mediere incheiat

a) anterior sesizarii instantei:

- acordul de mediere va fi insotit de o cerere prin care se va cere incuviintarea acestuia potrivit prevederilor art. 271 din Codul de procedura civila;

- instanta competenta este cea de la locul incheierii casatoriei sau ultimei locuinte comune a sotilor.

b) ulterior sesizarii instantei, acordul de mediere se depune la termenul fixat de catre instanta sau anterior acestuia, cu posibilitatea solicitarii schimbarii termenului de judecata.

Avantaje

In consecinta, solutionarea desfacerii casatoriei prin acord rezultat in urma procedurii de mediere ajuta partile (sotii ):

- sa divorteze fara sa fie nevoiti sa administreze probe prin care sa dovedeasca cine si in ce masura este vinovat de destramarea casniciei;

- sa gaseasca cele mai potrivite solutii in conditii de deplina confidentialitate, fata de caracterul public al unui proces de divort;

- sa solutioneze intr-un timp scurt conflictul dintre ei, solutia lor fiind aleasa de comun acord si nu impusa de instanta;

- sa fie scutiti de a achita taxele de timbru necesare in cazul unui proces care include si aspecte legate de copii, precum si impartirea de bunuri sau sa li se restituie taxa de timbru achitata, in cazul in care acordul s-a incheiat dupa sesizarea instantei.

COMUNICAT

2011-10-20T22:07:00.001+03:00

Comunitatea de Advocacy lansează cu ocazia „Zilei mondiale a soluţionării conflictelor“ proiectul

“ONEŞTI ALTFEL“

Elementele centrale ale campaniei de advocacy sunt Conştientizarea şiImplicarea Activă a administraţiei publice în sfera responsabilităţii sociale, cât şi educarea şi informarea societăţii civile într-o manieră în care comunicarea dintre acestea să fie cât mai transparentă, profesională şi fluidă.

Comunitatea de Advocacy este o organizaţie non-profit, apolitică, fără scop patrimonial, nonguvernamentală şi independentă, care îşi propune să reprezinte interesele societăţii civile şi a mediului de afaceri prin amendarea politicilor publice relevante, încurajează participarea membrilor comunităţilor şi a întreprinzătorilor privaţi la elaborarea deciziei publice, promovează asistenţa tehnică, metodele şi intrumentele profesionale de advocacy pentru orice grup interesat al societăţii civile cu onestitate, demnitate, respect reciproc şi responsabilitate, în scopul consolidării sistemului de democraţie participativă.

Dialogul deschis, transparent şi permanent între organizaţiile neguvernamentale şi autorităţile publice reprezintă unul dintre elementele care asigură un proces democratic de formulare a politicilor publice şi de luare a deciziilor.

Echipa de advocacy

http://comunitateadeadvocacy.wordpress.com

Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere.

2011-10-13T10:05:00.000+03:00

Potrivit art. 397 din Noul Cod civil, exercitarea autorității părintești se exercită în comun de către părinți.

Astfel, art. 397 dispune: „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de situația în care instanța decide altfel.” Prin urmare, regula stabilită de Noul Cod civil este aceea ca ambii părinți să dețină custodia în comun și numai prin excepție autoritatea părintească să fie exercitată de către unul dintre părinți.

Cu alte cuvinte, numai prin excepție, când există motive întemeiate și în funcție de interesul superior al copilului instanța poate stabili exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, conform art. 398 Noul Cod civil . În această situație celălalt părinte (cel ce nu are custodia copilului) păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a-și exprima acordul în cazul unei posibile adopții a minorului, potrivit alin. (2) art. 398 Noul Cod civil.

Pe cale de consecință, dacă unul din părinți se opune exercitării custodiei comune, acesta trebuie să vină și cu argumente temeinice în acest sens. Altfel, instanța va dispune ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească, hotărând totodată și asupra modului în care aceasta va fi exerciattă de către părinți.

Prin urmare, ar fi de preferat ca părinții să ajungă la o înțelegere privind custodia comună și să găsescă împreună acele modalități de exercitare a autorității părintești, ținând cont și de interesul superior al copilului. Astfel, părinții au posibilitatea să hotărască singuri asupra acestor aspecte iar în situația în care minorii au împlinit 10 ani, în măsura în care este și este posibil, să ia și ei parte la luarea deciziilor ce-i privesc.

În numeroase cazuri, relațiile dintre părinți sunt grav deteriorate iar dialogul este greu de stabilit pentru a se ajunge la o astfel de înțelegere amiabilă. Pentru astfel de situații, medierea poate fi o soluție. Un al treilea – mediatorul, imparțial – poate sprijinii părinții în găsirea acelor soluții care să confere tuturor (părinți, copii) confortul unei înțelegeri amiabile.

În ultima perioadă, tot mai mulți părinți (în speță tăticii cărora nu le-au fost încredințați copiii) sunt încurajați de noile reglementări din Codul civil recent intrat în vigoare și cer instanțelor custodia comună. Mai mult, parte dintre aceștia recurg inițial la procedura medierii pentru optimizarea șanselor de a ajunge cu celălalt părinte la o înțelegere pe cale amiabilă, urmând ca uletrior să ceară instanței să se pronunțe asupra acordului de mediere.

Personal, încurajez părinții să încerce să găsescă împreună cele mai bune soluții spre binele copiilor, evitând astfel ca instanțele să hotărască pentru ei. Soluția găsită de părinți va fi întotdeauna mai potrivită decât orice soluție impusă de altcineva. De asemenea, încurjez părinții să aibă permanent în vedere interesul superior al copiilor, implicându-i și pe aceștia atunci când este cazul și când comunicarea dintre părinți s-a reluat în mare măsură. Săptămâna trecută am încheiat un acord de mediere în care a fost prezentă și fiica în vârstă de 12 ani, atunci când părinții au discutat și au luat decizii ce o priveau.

Astfel, părinții fiind de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești, pot decide împreună cu privire la următoarele aspecte:

1. domiciliul stabil al copilului;

Atrag atenția asupra acestui punct întrucât am constatat deja din practică faptul că prin custodie comună se înțelege implicit și că domiciliul va fi jumătate din timp la mama, jumătate din timp la tata. Sigur că nu este imposibil însă trebuie văzut în ce măsură copilului îi este bine astfel. Dacă ambii părinți decid că așa este mai bine iar instanța, în urma raportului de anchetă socială, constată că este respectat interesul copilului atunci se poate ajunge și la o astfel de decizie. Practica ne va arăta, în timp, către ce soluții se tinde, cu atât mai mult cu cât art. 400 din Noul Cod civil prevede că în ipoteza în care părinții nu se înțeleg, instanța va stabili ca minorul să locuiască în mod statornic cu unul dintre părinți, ținând seama de interesul superior al copilului. Din nou, revin cu recomandarea ca, pentru a evita astfel de situații, părinții să urmeze o procedură de mediere dacă nu reușesc singuri să ajungă la o înțelegere.

2. programul vizitare, atunci când domiciliul stabil al copilului se află la unul din părinți;

3. vacanțele școlare; concediile;

4. modalitatea de luare a deciziilor cu privire la aspectele ce se pot ivi si-i privesc pe copii;

5. îngrijirile medicale; medicul de familie;

6. educația copiilor; alegerea școlii; implicarea părinților în activitățile școlare (ședințe cu părinții, proiecte, activități derulate în școală);

7. petrecerea timpului liber; tipurile de activități recreative; grupul de prieteni;

8. petrecerea timpului cu rudele din familia lărgită;

9. cumpărături (îmbrăcăminte, hrană, rechizite).

Toate aceste puncte sunt numai câteva din cele ce pot fi abordate în ședința de mediere și care pot fi inserate în acordul de mediere astfel încât să fie preîntâmpinate dispute ulterioare în exercitarea comună a autorității părintești.

Se estimează că tot mai pulți părinți, de regulă tații, vor dori să beneficieze de noile prevederi și vor cere custodia comună, apelând astfel la mediere pentru a fi sprijiniți în găsirea celor mai potrivite soluții privind minorii.

Personal, îi felicit pe părinții ce doresc să-și asume răspunderea și greutățile custodiei comune, chiar dacă hotărârile judecătorești anterioare au încredințat copiii numai unuia dintre părinți. Nu este o sarcină ușoară însă este în interesul copiilor pe care fiecare dintre noi și-a asumat răspunderea de a-i aduce pe lume. De asemenea, le recomand cu căldură să apeleze la un mediator în vederea restabilirii dialogului cu celălat părinte, pentru normalizarea relațiilor dintre părinți sau chiar dintre părinți și copii, acolo unde ele au fost afectate.

Totodată, le urez succes tuturor celor ce redeschid un astfel de proces. Redeschiderea unui proces fără luarea anumitor măsuri poate fi perceput ca inițierea unui nou război de către celălalt părinte (de regulă părintele căruia i-a fost încredințat minorul) iar demersurile făcute de pe poziții contrare pot dăuna copiilor în loc să le aducă beneficii. De aceea recomand părinților ca, înainte să facă primele demersuri în vederea obținerii custodiei comune, să consulte un mediator în prealabil, cel puțin pentru a avea o imagine clară asupra situației și a lua decizii în consecință.

Articol publicat de Fănuţa Lişman

Divortul pe cale administrativa in Noul Cod civil

2011-10-07T06:10:00.000+03:00

De la art. 375 pana la art. 378 din Noul Cod civil este prevăzut divorțul pe cale notarială și administrativă.

Câteva aprecieri generale privitoare la divorț le veți regăsi în articolul Divortul prin acordul partilor in noul Cod civil iar divorțul pe cale judiciară l-am descris în articolul Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară –art. 374 din Noul Cod civil.

Potrivit Noului Cod civil, soții care sunt de acord cu divorțul și nu au copii (din căsătorie, din afara ei sau adoptați), ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau de la ultimul domiciliu al soților, poate constata desfacerea casatoriei prin acordul soților, eliberând și un certificat de divorț, potrivit legii.

După cum observăm, lucrurile sunt simple. Atunci când soții se înțeleg, ofițerul de stare civilă nu face altceva decât să ia act de acordul soților și să elibereze certificatul.

Procedural însă, lucrurile decurg puțin diferit.

1. Cerera de divorț se depune împreună de către ambii soți. Cererea se înregistrează și se acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile.

2. La împlinirea termenului de 30 de zile, soții se prezintă personal în fața ofițerului de stare civilă care verifică dacă soții stăruie în dorința lor de desfacere a căsătoriei. Totodată, verifică exprimarea consimțământului, dacă este liber și neviciat.

3. Odată verificat acordul, ofițerul stării civile eliberează certifiatul de divorț.

4. Se vor face mețiunile pe certificatul de căsătorie cu privire la divorț.

Pentru ca lucrurile să meargă strună, soții trebuie să se înțeleagă atât cu privire la divorț cât și cu privire la păstratrea numelui din căsătorie al soțului care a preluat numele celuilalt. În caz contrar, ofițerul de stare civilă îndrumă părțile către instanța de judecată.

Așa cum spuneam și în alte articole privitoare la divorț, chiar dacă în Noul Cod civil nu sunt prevederi privitoare la indrumarea soților către mediere pentru a-și soluționa amiabil divorțul, ofițerul de stare civilă și notarul pot recomanda soților medierea în baza art. 6 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În ipoteza în care soții nu pot ajunge cu ușurință la un acord, aceștia nu sunt obligați să se adreseze instanței, întâi de toate soții putând apela la mediere înainte de a apela la procedura administrativă. Soții, de comun acord, pot apela la serviciile unui mediator pentru a soluționa toate neînțelegerile dintre ei, urmând ca apoi să depună cererea împreună cu acordul de mediere. În această situație, ofițerul de stare civilă va urmări procedura, așa cum ea este prevăzută de lege.

Subliniez faptul că cererea de divorț se depune odată ce părțile au ajuns la un acord. În caz contrar, acestea trebuie să recurgă la procedura în instanță.

Prin urmare, fie că soții se înțeleg cu privire la divorț, fie că apelează la serviciile de mediere, dacă nu sunt copii minori, divorțul se va putea soluționa pe cale administrativă.

Dacă soții au de făcut și partaj, acesta poate fi soluționat ulterior, prin notarul public sau instanță, în vederea obținerii taxei de timbru.

WRITTEN BY FĂNUŢA LIŞMAN

Cand si cum vom recupera taxa de timbru in conditiile Noului Cod civil ?

2011-09-30T11:52:00.002+03:00

În ultima perioadă sunt tot mai multe căutări privitoare la taxa de timbru. Este firesc in condițiile în care criza ne afectează tot mai mult pe toți, bruma ce am achiziționat-o de-a lungul timpului trebuie s-o împărțim iar taxa de timbru pentru soluționarea partajului este consistentă (3% din valoarea bunurilor partajabile).

Ca și până acum, taxa de timru se restituie ori de cate ori părțile (soții, în cazul divorțului) ajung la un acord prin mediere.

Raportat la noile dispoziții din Codul civil, corelate cu cele din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, taxa de timbru se restituie doar în cauzele ce sunt deduse instanței de judecată.

Astfel, cf. art. 63 din Legea 192/2006, dacă părțile (soții) ajung la înțelegere prin mediere și pun capăt astfel procesului judiciar, pot cere instanței să le restituie taxa de timbru. Această dispoziție este prevăzută numai pentru procesele deja aflate pe rolul instanței de judecată.

Ținând cont de faptul că în Noul Cod civil este prevăzut divorțul pe cale administrativă sau notarială, se pune întrebarea dacă partajul se va soluționa odată cu divorțul și care vor fi costurile aferente.

Ca și până acum, partajul se poate soluționa pe cale notarială, fie odată cu divorțul fie ulterior. De fiecare dată însă, pe lângă onorariul notarului va trebui platită și taxa de 3% la valoarea bunurilor partajabile. Nu există o reglementare care să prevadă restituirea unei taxe achitate statului dar retinuta de notariat. In acest caz, după cum am mai spus-o și cu alt prilej, soții pot soluționa divorțul pe cale notarială iar partajul să-l soluționeze ulterior, pe cale judiciară, prin acordul de mediere.Tot astfel se poate soluționa divorțul pe cale administrativă și ulterior partajul.

Prin urmare, pentru a beneficia de restituirea taxei de timbru, avem următoarele posibilități:

1. Declanșăm procedura judiciară cănd soții depun la instanță cererea de divorț prin acordul părților (cererea poate fi depusă și numai de către unul dintre soți). Ulterior, la termenul soicitat de către instanță, soții depun acordul de mediere ce va cuprinde și partajul. Odată cu acordul, se depune cererea de restituire a taxei de timbru. Instanța ia act de acordul acestora, verifică legalitatea acordului și-l înciviințează.În acest caz, singurele costuri ce vor fi suportate efectiv de părți sunt cele cu onorariul mediatorului.

2. Apelăm la procedura notarială sau administrativă pentru soluționarea divorțuluiuli a cererilor accesorii și ulterior soluționăm partajul în instanță prin mediere. Dezavantajul în această ipoteză este dat de faptul că soții trebuie să plătească și onorariul notarului și pe cel al mediatorului. Dar, important este ca deciziile să fie luate în cunoștință de cauză.

FANUTA LIŞMAN

Centrul Regional de Mediere Bacau

2011-09-23T16:38:00.000+03:00

Ce este medierea

www.mediatoribacau.ro

Centrul Regional de Mediere Bacau

MESAJUL UNUI SOL DE PACE

2011-09-22T00:13:00.000+03:00

Mă gândesc cum aş reacţiona eu dacă aş fi în locul membrilor Consiliului de mediere si aş citi opiniile mediatorilor, prin care se critică acţiunile întreprinse de acesta în ultimul timp?

Cum mi-aş justifica ,,eficienţa”muncii depuse, în condiţiile încare eforturile personale depuse pentru elaborea unei hotărâri sau a unui regulament sunt desfiinţate cu atâtaînverşunare tocmai de cei cărora,eu cred că le sunt necesare şifavorabile ?

Înacest context, cum aş putea apreciaîntreaga mea muncă, dacă se uită şi nimeni nu aduce în discuţie şi realizările concrete de până acum, absolut necesare pentru crearea structuriispecifice unei noi profesii?

Ce ar trebui să fac cabeneficiarii muncii mele, să vadă lucrurile în aceiaşi lumină în care le văd şieu?

Greu de răspuns, mai ales atunci când vrei să găsesti soluţiiunanim acceptabile, soluţii care săservească în acelaşi timp şi intereselor tale .

Întrebarea este dacă actualii membrii ai Consiliului îşi fac asemenea griji .

Aş fi bucuroasă să aflu că da ,pentru că astfel si-ar justifica încrederea pe care le-am acordat-o în acesttimp .

Răspunsurile la aceste întrebări vor fi diferite în funcţie de verticalitateacelui care şi le pune .

Trebuie să recunosc că mi-aş dori din totsufletul ca atitudinile ferme împotriva Consiliului de Mediere să fie doar fantezii şi speculaţii rău voitoare. Aş vrea să REZISTE în mintea mea buna credinţă cu care i-am investit pe membrii Consiliului, pentru ca să pot să susţin încontinuare medierea cu aceiaşi tărie ca până acum.

Din nefericire în orice directie mă îndrept,nu constat decât opoziţie la adresaacestuia. Se pare că există un conflict latent care a început să devinămanifest. Din păcate Consiliul sau unii membrii ai acestuia îi minimalizezăproporţiile.

Pot săaccept, cu rezervele de rigoare, manifestările ostile împotriva membrilor Consiliului, ale tuturor celor ce şi-au dedicat timpul, banii, liniştea, etc, pentru a face cunoscută proceduramedierii, dar sunt mai greu de acceptat, atitudinile distructive ale celor ce stau într-o continuă letargie şi doarcritică fără să întreprindă nimic în folosul medierii.

Mai trist şi descurajant este faptul căactualul Consiliul de Mediere are o opoziţie vastă de care se pare, nu estetocmai conştient. În afară de greutăţileinerente unui început de drum, acesta trebuie să ia în calcul atât inerţia mediatorilor inactivi, cât mai ales reacţia mediatorilor autorizaţi nemulţumitidin pricini obiective.

Pentru că dacă ar fi conştientde adevărata situaţie, pentru a-şi îndeplini menirea sa, ar iniţia diverseacţiuni prin care să comunice, să asculte efectiv ,,glasul oştirii” şi să-şi adapteze strategiile delucru pentru a-i atrage şi menţine aproape pe mediatorii activi

Tăcerea şi ignorarea sunt false mijloace de a realiza aceastăindispensabilă comuniune de interese.

Neautorizarea formelor de exercitare aprofesiei de către mediatorii pregătiţi, spune multe despre încrederea pe careaceştia au investit-o în actualul Consiliu. Refuzul lor de a investi în înfiinţarea sau dotarea sediilor unde ar putea să-şi exerciteprofesia, este forma lor de protestfaţă de ,,efectele” muncii depuse de Consiliu.

În altfel de cuvinte spus, oştirea pe careo cârmuieşte Consiliul se împotriveşte comandantului său, pentru că acesta nu afăcut dovada capacităţii sale de a o conduce în bătălie ,astfel încât oşteniisă nu sufere pierderi majore.

Astăzi în mod concret, dupăatâta timp de la înfiinţarea formelor de conducere, practic mediatorul nu poate să supravieţuiască dinmedieri.

Marea lor majoritate din profesionalism şiloialitate faţă de această profesie, continuă încă să facă cheltuieli care le diminuează bugetul familiei, continuă săinvestească în pregătirea lor, în speranţa că va veni o zi în care vor ajungesă se bucure şi de roadele muncii lor.

Oştenii momentan nu simtdecât braţul de fier şi vocea aspră a comandantului, care le dă peste noaptemereu alte porunci şi ordine.

Mediatorii activi sunt cu adevărat nişte oşteni eroici. Au rămas încă pe câmpul de luptă şi mai cred în ,,victoria finală” a medierii, dar sunt osteniţi şi deznădăjduiţi pentru că nu le aude nimeni păsurile şi nule vede nimeni rănile.

Acum, treziţi însa în toiul luptei, caută cu disperare un glascare să le ofere curaj pe mai depart, un cuget nobil care să chibzuiască ce este mai bine şi pentru ei şi pentruvictorie, o inimă care să privească mai întâi spre mulţimea de oameni şi nu spre propriile interese.

Oştirea este vulnerabilăpentru că este risipită. Nu înaintează spre ţel pentru că se învârte mereuîn cerc consumându-şi în acelaşi timp mult prea repede resursele.

Cu cât vor fi mai mulţimediatori pregătiţi care nu potprofesa pentru că strategiileConsiliului sunt nepotrivite pentruactuala realitate, cu atât va fi maimare nemulţumirea lor faţă de acesta.

Acum comandantul este orbitde dorinţa de a face ordine în cetateaşi tabara sa, de dorinţa de a-şi protejapoziţia Uită că bătălia spre victoria finală nu o va duce cu protejaţii săi cicu mulţimea de flămânzi.

Cum mai poate stăpânii comandantul o armată dezbinată şinemultumită dacă nu înţelege că trebuie să cântărească bine deciziile sale, dacă nu înţelege că maipresus de sine, trebuie să urmăreascăfolosul celor mulţi ?

Dacă ceri loialitate trebuie sa oferiloialitate, să fii gata în calitate de comandant să te sacrifici pe tine pentru binele tuturor .

Doarun astfel de comandant va fi urmat şi îşi va face oştenii credincioşi cauzeisale. Numai un comandant care le dovedeşte necontenit verticalitate, forţă, cumpătare, siguranţă,le va câştiga respectul, braţul şi recunoştinţa.

Pentru munca depusă până acum, nu se cuvine să nu aducem mulţumiri actualului Consiliu. Strategiile de lucru adoptate în timpul mandatului pot fi apreciate sau criticate, depinde cum priveştilucrurile.

Pentru opiniile vehement separate, amintim o realitate denetăgăduit şi anume faptul că oricât degenial ai fi, nimeni nu poate oferi osoluţie la toate problemele. În aceste condiţii, ştacheta aşteptărilorfaţă de alţii, să nu o ridicăm prea sus, dacă noi înşine nu putem ajunge la ea.

Chiar dacă nu toate deciziileConsiliului au convenit mediatorilor, acestea nu au făcut altceva decât să activeze în folosul general al medierii , potenţialul ceator constructiv de care ei dispun. Potenţial care poate fi pus în valoare prin diplomaţie, perseverenţă,buna credinţă, înţelepciune,etc.

În noi stă măsura tuturorlucrurilor.

Dar revenind la momentul defaţă, comandantul adică Consiliul de Mediere , nu mai simte cu adevărat starea oştirii sale,pentru că este preocupat mult prea mult doar de ,,cortul”său.

Dacă nu şi-a pierdut abilitatea de a conduce şi a decide absolut în interesul tuturor mediatorilor, va putea schimba fără nici o problemă ,deciziile care austârnit atâta vâlvă şi nesiguranţă printre oşteni.

Mai precis va putea reveni asupra deciziilor referitoare la alegerile care urmează,decizii care au declanşat reacţii potrivnice printre mediatori .

Precum spusele lui Eminescu dinSrisoarea a III

,,Despre partea închinării însă, Doamne să ne ierţi ;

Dar acu vei vrea cu oaste şi războica să ne cerţi ,

Ori vei vrea să faci întoarsă de pe acuma a ta cale ,

Să ne dai un semn şi nouă de milaMăriei tale....,,

Această atitudine a scindat şirăzvrătit atât de mult oastea ,încâtcomandantul riscă turbulenţe care pot să-i anuleze toate succesele anterioare şi ar fi păcat de munca depusă.

Dacă motivaţia pentru care s-auoperat acele modificări , nu are nici o legătură cu interesele strict personaleale membrilor Consiliului ,atunci decizia poate fi cu uşurinţă revocatăsau amînată pentru a fi aplicată abia la alegerile următoare .

Consiliul putând face astfeldovada ,că nu schimbă regulile în timpul jocului.

DATORIA COMANDANTULUI bun sau rău ,este aceea de a-şi liniştesti şi proteja oastea .

Schimbareastrategiilor de acţiune a comandantului în conformitate cu glasul oştirii, şi continuarea luptei înarmonie desăvârşită cu trupele sale, îi asigură acestuia trecerea lui încartea de onoare a marilor luptători recunoscuţi de istorie.

Acum este vital pentru oastesă se regrupeze în preajma celui în carecred că îi poate duce la victorie. Comandantul trebuie să fie coloana de sprijinşi vârful de lance al acesteia.

,,Toţi comandanţii au mai pierdut bătălii, dar nu toţi au pierdutşi încrederea şi devotamentul oştenilor. Prea onorabile comandant , slujeşte-ţi cu credinţă oastea , pentru că fără ea sau în afara ei nu poţi exista ”, te sfătuieşte cuîndrăzneală în netrebnicia sa, blândulşi umilul ... Sol de Pace .

,, Priveşte-ţi soldatii ca pe copii tăi iubiţişi te vor urma prin cele mai adânci văgăune.Priveşte-i ca pe fii tăi şi ei vormurii alături de tine .Fii Generalul lor.Demn de încredere, curajos, ferm şiînţelept.

Generalul este steaua destinuluipentru oameni, stăpânul siguranţei şi sorţii lor”, îti transmite din vremuri ...renumitul,,artist al războiului” Sun Tzu.

Aşadar, ALEGEREA ÎTI APARTINE.

Condeiul pentru scriereacronicilor este deja pregătit . Depinde de comandant dacă doreşte sădevină General , să intre în istorie şi să rămână în conştiinţaoamenilor ca un exemplu demn de urmat despre ce înseamnă devotamentul pentru semenii săi.

Cu nădejde şi încredere în înţelepciunea Domniilorvoastre umilul dumneavoastră .... Sol de Pace

GabrielaIchim. Mediator. Vicepresedinte UCMR.

Culegere de hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii

2011-09-21T21:51:00.006+03:00

http://www.editurauniversitara.ro/carte/culegere-de-hotarari-judecatoresti-pronuntate-in-materia-medierii--i1122

Potrivit Raportului privind stareajustitiei, dat publicitatii de Consiliul Superior al Magistraturii ,datele statistice din ultimii 5 ani releva o tendinta de crestere a numaruluide cauze pe rolul instantelor judecatoresti, pe aproape toate palierele, numaiInalta Curte de Casatie si Justitie mentinand relativ constant numarul cauzelorde solutionat. Fata de 2009, in anul 2010 numarul cauzelor de solutionat acrescut cu 21,79%.

Evident, crestereanumarului de cauze pe instanta a avut un efect negativ asupra incarcaturii ce arevenit fiecarui judecator. Astfel, in anul 2010, fiecare judecator a avut desolutionat un numar de 1.020 cauze la judecatorii, 959 cauze la tribunale, 696cauze la curtile de apel – este cea mai mare incarcatura de cauze pe judecatordin ultimii 6 ani (cu exceptia situatiei numerice de la curtile de apeldepasita in anul 2005, cauzata de modificarile legislative, cand fiecaruijudecator i‑a revenit spre solutionare un numar de 844 cauze).

Datele furnizatepentru anul 2010 de Consiliul Superior al Magistraturii sunt ingrijoratoare,constatandu‑se reticenta justitiabililor in a recurge la procedura medierii, cametoda alternativa de solutionare a litigiilor (in anul 2010 instantele auincuviintat doar 258 de medieri in timpul proceselor), ca de altfel si laprocedura administrarii probelor de catre avocati (existenta in legislatie demai multi ani, dar neutilizata pana in prezent), ceea ce duce, in mod automat,la aglomerarea instantelor de judecata cu tipuri de cauze fara importantadeosebita, dar mare consumatoare de resurse, precum si cu proceduri decomunicare de inscrisuri cu toate partile, care presupun, de regula, amanareasolutionarii cauzelor.

GEMME (AsociatiaMagistratilor Europeni care sustin Medierea), cu sediul la Paris, Cour deCassation, 5, Quai de l’horloge, Franta, este reprezentata in Romania printr‑osectiune nationala, care a inceput sa isi desfasoare activitatea in lunaianuarie 2010, din initiativa judecatorilor de la mai multe instante din tara,interesati in promovarea medierii ca mijloc alternativ de solutionare alitigiilor.

Asociatia ForumulJudecatorilor din Romania, persoana juridica de drept privat, independenta,nonprofit, neguvernamentala si apolitica, asociatie profesionala ajudecatorilor, isi propune sa contribuie la progresulsocietatii prin actiuni ce au drept scop realizarea unei justitii independente,impartiale si performante, afirmarea si apararea independentei justitiei fatade celelalte puteri ale statului, precum si prin initierea, organizarea,sprijinirea, coordonarea si realizarea de proiecte privind imbunatatirea,modernizarea si reformarea sistemului justitiei.

In vedereapopularizarii medierii si cunoasterii practicilor instantelor judecatoresti,cele doua asociatii au solicitat tuturor tribunalelor din Romania sa comuniceacordurile incheiate ca rezultat al medierii, precum si hotararilejudecatoresti pronuntate de tribunale si judecatoriile din raza lorteritoriala, prin care s‑a luat act de aceste acorduri.

Volumul reunestepractic toate raspunsurile primite, fiind prima culegere de acest tip realizatain materia medierii, menita sa contribuie la popularizarea institutiei, atat inmediile interesate, cat si in intreaga societate.

Ca principiu, medierea atenueazaradacinile unui conflict intre doua sau mai multe persoane, care ar puteaprovoca nenumarate alte conflicte judiciare. Rolul sau este, asadar, importantin faza premergatoare actului de justitie, in special pentru ca poate prevenica o parte a litigiilor sa ajunga in instante.

Totodata, medierea reprezinta si oalternativa in solutionarea cu celeritate a cauzelor, pentru micsorareanevoilor de suplimentare a resurselor umane si financiare.

In numele GEMME – Sectiunea romana si alAsociatiei Forumul Judecatorilor din Romania, tinem sa multumim tuturorcolegilor din cadrul birourilor pentru informare si relatii publice de lainstantelor contactate, pentru bunavointa manifestata si promptitudinearaspunsurilor.

Dragos Calin, judecator, Curtea de Apel Bucuresti

CĂTĂLIN GAMAN - BIROU DE MEDIATOR

2011-08-20T01:28:00.000+03:00

Biroul de mediere oferă consultanţă în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor dintre persoane fizice, persoane fizice şi persoane juridice, dintre persoane juridice şi rezolvă efectiv disputele apărute între diverse părţi, oferind o alternativă rapidă, sigură şi mai puţin costisitoare decât rezolvarea litigiilor prin instanţă.
Bazat pe principiile acceptului în cunoştinţă de cauză, a libertăţii de acceptare, a modalităţii de rezolvarea a conflictelor, autodeterminării / individualităţii, neutralităţii, imparţialităţii şi confidenţialităţii, procesul medierii este destul de puţin cunoscut încă în ţara noastră, deşi beneficiile ii sunt net favorabile.

,, CĂTĂLIN GAMAN – BIROU DE MEDIATOR ’’

oferă servicii de MEDIERE a conflictelor în următoarele domenii :

• Drept civil: Grăniţuire, Revendicare, Pretenţii, Evacuare, Obligaţia de a face, Partje;

• Dreptul familiei: Divorţ, Partaj bunuri comune, Incredinţare minori;

• Drept penal: Plîngeri prealabile;

• Drept comercial: Somaţia de plată, Pretenţii, Revendicare, Evacuare.

Medierea – soluţie pentru litigii în proiectul Codului de procedură administrativă

2011-07-03T13:02:00.000+03:00

In conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerului Administraţiei şi Internelor supune dezbaterii publice un proiect de Cod de procedură administrativă. Subsemnatul a participat la etapa consultării interne din parte organizaţiei profesionale Corpul Naţional al Poliţiştilor şi a propus această soluţie de rezolvare pe cale amiabilă, faţă de forma anterioară a acestui cod, care a mai fost pus în dezbatere acum câţiva ani şi a fost abandonat. Am invocat legea 192/2006, legea 202/2010 privind “mica reformă în justiţie”, cele 4 noi coduri şi am susţinut că medierea este cea mai avantajoasă cale de rezolvare a litigiilor administrative pentru instituţiile publice, din următoareleargumente: nu ar mai fi reclamate zilnic la instanţe pentru orice problemă, nu ar mai fi târâte în procese lungi şi costisitoare, nu ar trebui să mai aibe scheme mari de jurişti care pierd procesele intentate de salariaţi şi alte persoane fizice sau juridice, nu le-ar fi pătată reputaţia la evaluări la capitolul transparenţă şi soluţionarea petiţiilor, cererilor şi reclamaţiilor, nu ar mai fi acuzate de birocraţie şi abuzuri. Pentru cetăţeni, medierea este o procedură convenabilă pentru că nu îi costă atât de mult cât onorariile avocaţilor, nu durează luni şi ani de zile, au posibilitatea să-şi negocieze pretenţiile şi să păstreze o relaţie bună cu institiţia respectivă. Totodată, am susţinut că nu este necesară o suspendare de 90 de zile a procedurii administrative, cum se întâmplă la cea civilă sau penală în prezent, mai complicate, ci mai puţin, cât să se poată cita, informa şi discuta cu părţile, ajungându-se la o suspendare de numai 10 zile (poate prea puţin, puteau să fie 15 zile), pe motivul încadrării în termenul imperativ de 30 de zile de soluţionare a cererii de către instituţia publică. Această includere a medierii în cadrul procedurii administrative necontencioase este o dovadă a informării de către mediatori în ultimii ani a administraţiei publice despre avantajele acesteia, dând mediatorilor satisfacţie că în acest domeniu, faţă de cel contencios, sunt mult mai multe şanse de recomandare şi acceptare a medierii, şi de aici, posibilitatea practicării cu succes a acestei noi profesii pentru România.

Cu ocazia discuţiilor din timpul consultărilor premergătoare finalizării proiectului, am subliniat că introducerea medierii în această procedură administrativă poate constitui o garanţie pentru reuşita reformei administrative, ţinând cont de faptul că, şi în trecut a existat o formă de mediere a acestor litigii la noi în ţară şi că acum este practicată şi în alte ţări europene, cu tradiţie democratică şi administraţii mai puţin birocratice şi abuzive decât în România.

Mediatorii trebuie să îşi însuşească prevederile acestui cod de procedură administrativă ce va fi supus aprobării parlamentului la toamnă şi trebuie să se familiarizeze cu activitatea în diverse instituţii publice la care apelează cetăţenii ori salariaţii unei instituţii pentru a-şi rezolva problemele, fiind necesară şi o informare mai intensă despre posibilităţile de soluţionare a litigiilor administrative prin mediere. Vă vom înştiinţa asupra evoluţiei discuţiilor după terminarea etapei de consultare publică şi asupra formei finale a acestui nou cod în privinţa medierii, pentru a putea face eventuale intervenţii de îmbunătăţire la dezbaterile parlamentare, deşi există şi o grabă asupra aprobării prin O.U.G., ca să fie în aplicare înaintea alegerilor de anul viitor.

TITLUL II ETAPELE PROCEDURII ADMINISTRATIVE, Capitolul VIII Finalizarea procedurii administrative

Finalizarea procedurii administrative

Art. 78 – Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operaţiuni administrative sau prin emiterea/adoptarea unui act administrativ, respectiv încheierea unui contract administrativ.

Acordul de mediere

Art. 79 – (1) Dacă două sau mai multe părţi cu interese opuse participă în cadrul procedurii, autoritatea publică va încerca pe tot parcursul acesteia să le determine la încheierea unui acord de mediere, total sau doar asupra unor aspecte disputate.

(2) Este nul acordul de mediere contrar interesului public sau care afectează terţe părţi.

(3) Autoritatea publică constată semnarea acordului de mediere şi face menţiune despre acord în actul administrativ de finalizare a procedurii.

(4) În cazul în care părţile cu interese opuse apelează la un mediator, în condiţiileLegii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator,procedura administrativă se suspendă la cererea acestora până la finalizarea medierii, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice.

Dacă autoritatea publică ce conduce procedura acceptă rezultatul medierii, face menţiune despre aceasta în actul administrativ de finalizare a procedurii.

(5)Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile pentru încheierea contractelor administrative sau în cazurile în care legea interzice, în mod expres sau implicit, încheierea unui acord de mediere.

Mediator Constantin Asofronie

SERVICII INTERGRATE

2011-06-06T01:13:00.000+03:00

http://www.catalingaman.ro/

EXPERȚII – singura șansă reală a României

2011-06-02T13:30:00.001+03:00

Luna trecută am făcut un turneu prin țară și am vorbit în fața unei audiențe de peste 800 de oameni despre experți, profesionalism și independență financiară. A fost prima prezentare în care mi-am exprimat pe șleau opinia despre țara în care trăim și simt nevoia să mai vorbesc un pic pe această temă.

Articolul de față conține două idei mari:

De ce îmi pasă că sunt român ?

și

De ce cred că singura șansă reală a românilor ca nație este să ne vedem fiecare de treabă devenind asfel experți.

Voi scrie direct și la obiect, fără metafore sau floricele, pentru că subiectul nu este unul poetic ci unul pragmatic.

Deși apreciez valoarea literară a Mioriței, ceea ce urmează să spun este la mare distanță de ideile promovate în balada națională, și e oarecum firesc să fie așa. Baladele relatează despre lucruri care au fost. Articolul de față se referă la ceea ce ar putea să urmeze diferit de ceea ce a fost.

Practic:

Mi-am început prezentările din turneu cam așa: Mă cheamă Andy Szekely, am accent din Bucovina (m-am născut in Rădăuți), locuiesc în București și călătoresc prin toată țara ca să spun lucruri în care cred și care pot fi de folos celor care mă ascultă. Chiar dacă nu fac paradă din asta, eu cred în locul în care m-am născut și în cultura națională, dar nu în mod declarativ și politic, ci în mod practic și realist.

Iată cum:

Dacă te naști într-un loc și te folosești de acel loc și de oamenii din el ca să înveți și să crești, ar fi de dorit să te întorci din când în când cu recunoștință la comunitatea din care ai plecat. Unii oameni dau bani familiilor lor, alții dau la biserică, alții fac acte de caritate, iar alții fac educație pentru semenii lor care au fost poate mai puțin norocoși sau inspirați să prindă aceleași oportunități.

Eu am ales să fac educație, iar ideea fundamentală pe care am vrut să o transmit în acest turneu este aceea că experții care ajung la succes profesional ar trebui să dea înapoi comunității din care au plecat măcar la fel de multe câte au primit.

În acest caz, când spun comunitate mă refer la țară, dar când spun expert nu mă refer la un om cu facultate care are loc de muncă, ci la ceva mai mult de atât:

In lumea exigentă în care trăim, dacă nu ești perceput ca expert, ești perceput ca o marfă !
… Și ce se întâmplă cu mărfurile ?

Mărfurile se compară pe piață cu alte mărfuri, iar asta le face pe toate să se devalorizeze accelerat. Să luăm un exemplu celebru: În urmă cu 20 de ani IBM era un mare producător de aparatură (fie ea și sofisticată). Pe măsură ce tot mai mulți producători au creat la rândul lor aparatură sofisticată, prețurile au scăzut până la un nivel incredibil de… nesemnificativ. Un alt exemplu celebru este telefonia mobilă. Dacă nu ar exista generații de telefoane din ce în ce mai sofisticate, s-ar ajunge ca firmele să plătească consumatorii să le cumpere, urmând ca aceștia din urmă să plătească doar abonamentele pe care le folosesc.

Ce se întâmplă însă cu serviciile ?

Cu cât un serviciu este mai special, mai personalizat, mai rapid și mai rar, cu atât acesta își poate justifica un preț mai mare. În lumea experților este foarte ușor să oferi la pachet lucrurile enumerate mai sus. Experții pot personaliza serviiile pentru că pot acorda timpul lor de calitate clienților lor, pot acționa rapid ca răspuns la solicitările clienților, cu condiția să își creeze un sistem prin care să îi selecteze (pe clienți). În aceeași măsură, formând o comunitate de clienți, experții pot oferi servicii unicat, create special pentru comunitatea lor.

În acest fel, toată lumea câștigă:

Expertul, pentru că este plătit la adevărata lui valoare

Clientul, pentru că primește ce are nevoie, exact cum are nevoie

Comunitatea, pentru că exercită o funcție educațională și socială la nivelul întregii nații.

Acest ultim câștigător este poate mai puțin evident, așa că voi da câteva explicații:

După cum probabil ai observat, cei care par că încearcă să schimbe ceva în bine în țara asta se erijează în modele pe la televizor sau prin presă.

Cei mai vizibili ?

Politicienii.

Această categorie de lideri de opinie mustește de oameni agitați care vorbesc foarte mult despre schimbare, dar nu schimbă nimic. Ei pot însă induce ideea că schimbă datorită vizibilității. Cei care schimbă cu adevărat ceva la nivel de mase sunt antreprenorii și profesioniștii liberali (așa numiții free-lanceri sau pe scurt, EXPERȚII).

Antreprenorii schimbă pentru că descoperă că nu pot dezvolta afaceri decât dacă cresc lideri în preajma lor.

Cu experții…. e altă poveste…

Experții schimbă lumea din jurul lor mai ales pentru că educă oameni în spiritul și pe baza valorilor care le-au permis lor să devină experți.

… și de aici… opinia mea cu privire la sintagma din titlu: ”singura sansă reală…”

Dacă ne vom baza exclusiv pe antreprenori ca să schimbe ceva radical în bine în societatea românească, va trebui probabil să așteptăm să moară Sfântul Așteaptă…

De ce ?

Iată cel puțin 3 motive:

1. Antreprenorii sunt vectori de schimbare excelenți, dar sunt foarte puțini. Dacă adăugăm experții în ecuație, numărul devine semnificativ.

2. Un al doilea motiv pentru care eu cred în experți este acela că ei pot îngroșa rândurile antreprenorilor, dar invers este aproape exclus.
Odată devenit antreprenor îți intră în sânge virusul afacerilor și ți se extinde viziunea de la ”ce trebuie făcut” la ”ce se cere a fi făcut” – ce este nevoie pe piață…

3. Al treilea motiv: Antreprenorii angajează experți ca să servească piețe, dar experții nu angajeaă antreprenori ca să le promoveze practica, decât foarte rar.

În consecință, adăugând categoria experților la cea a antreprenorilor vorbim de o pătură de mijloc semnificativă care crește organic și se dezvoltă fără a putea fi controlată ca masă de manevră politică, pentru simplul moiv că nu are șefi care ar putea fi racolați. Chiar dacă antreprenorii și experții se asociază în bresle cu șefi onorifici, tot interesul personal va rămâne primordial și va prevala celui de membru în nu știu ce asociație sau sindicat.

De aceea, acest grup de oameni oarecum individualisti, dar dedicați unor valori cheie cum sunt libertatea, excelența și contribuția reală la dezvoltarea societății vor schimba lumea mult mai repede decât o pot face partidele sau instituțiile statului.

Motivul este super-simplu: Experții și antreprenorii se bazează pe valori perene și care câștigă teren chiar in acest moment in Romania, iar politica se bazează pe … non-valori… cel putin în stadiul actual (suficient sa ne uitam la majoritatea talkshow-urilor ca sa ne lamurim).

Concluzia ?

Ce ar fi de dorit să facă fiecare – în dreptul său – este să devină expert sau să crească experți – profesioniști autentici. Apare însă o ”mică” problemă aici: Faptul că la 20 de ani după Revoluție (sau ce o fi fost) românii încă mai cred în masă că se poate face avere sau se poate câștiga o reputație în doi timpi și trei mișcări.

După părerea mea, percepția publică despre succes este încă una de următorul tip:

Ai o rudă bogată sau un prieten sus-pus care te promovează.
Apari la televizor sau în reviste de specialitate.
și gata…
Clienții curg…
Banii curg…
și peste noapte îți iei casă si mașină, după care pleci trei luni în țările calde să te bronzezi.

De ce ?
”Pentru că ai avut noroc !…”

Înțeleg cum a fost întreținut acest mit timp de 20 de ani, dar nu văd de ce l-am mai întreține încă 20. Nu de alta, dar în intervalul următor copiii noștri ar putea fi infectați cu aceiași viruși mentali care i-ar face să creadă că succesul e doar pentru alții… adică pentru cei ”norocoși”…
În realitate (acea realitate testată în țările cu lungă tradiție a experților și antreprenorilor) lucrurile stau cam așa:

Ai nevoie de aproximativ 7 ani ca să consolidezi o afacere ca antreprenor și tot de 7 ani ca să devii un expert validat în domeniul tău de activitate (excelență).
E adevărat, dacă economia este pe val și piețele sunt încă neexploatate, poți obține succesul mai repede, dar eu nu vorbesc de viteza cu care obții succesul ci de felul în care îl menții. După aproximativ 7 ani de efort investit în propriul tău vis (poate cu un an mai puțin, poate cu unul mai mult…) te poți aștepta ca succesul tău să fie de fapt o performanță consolidată, pe care o transformi în exemplu de succes și pentru alții.

În acest fel, povestea ta se propagă la cunoscuții tăi care vor dori să îți urmeze modelul de succes autentic și unii chiar vor reuși. După încă 6-7 ani o nouă generație de mentori ai succesului va fi ieșit pe piață și va inspira încă și mai mulți aspiranți. Astfel, în 20 de ani vom putea să vorbim despre trei mini-generații de oameni de succes.

Îmi aduc aminte că profesorul Brucan profețea după 1989 că democrația se învață în 20 de ani.
Eu cred că și succesul autentic se învață tot în 20 de ani (trei generații), dar din păcate nu aceiași 20 care ne-au trebuit să ”învățăm” democrația, ci probabil următoarele două decenii.

În acest moment în România există câteva exemple (puține) de experți autentici. Sunt genul de oameni care devin embleme ale profesiilor lor și apar la TV prin emisiuni de audiență relativ redusă dar stabilă gen ”Profesioniștii” a Eugeniei Vodă.

Ei ar fi primii care ar trebui să dea tonul și exemplul unei astfel de mișcări de emancipare a experților și ar trebui să o facă mult mai incisiv. Cărțile, CD-urile și produsele acestor profesioniști-model ar trebui să umple rafturile librariilor la secțiunea autoeducare sau medicină sau economie sau psihologie sau drept.

Din păcate, aceste rafturi sunt populate cu lucrări de autori americani sau francezi, lucru lăudabil dar insuficient pentru a permite modelelor locale de succes să inspire viitori oameni de succes din partea locului.

Ce urmează ?

Sper ca mesajul pe care tocmai l-am transmis să vibreze la unison cu alte coarde sensibile din inimile altor români.

Știu din proprie experiență că avem în țară încă destui experți foarte buni. Nu cred în povestea cu ”plecatul creierelor” ca fiind ceea ce ne distruge fibra națională, pentru simplul motiv că nu folosește la nimic să privim lucrurile așa.

Dacă unui antreprenor îi pleacă cel mai bun om din companie, el se va reorienta ca să își mențină și să își dezvolte afacerea în noile circumstanțe, nu va vărsa lacrimi de crocodil pe documentele care îi anunță falimentul.

Si atunci… de ce am proceda atfel ca nație ?!!

E adevărat, au plecat niște ”creiere” din țară, dar multe au rămas, iar ceea ce lipsește acestor creiere este mai curând ”tupeul” să se manifeste drept experți pe domeniul lor.

Einstein spunea că imaginația e mai importantă decât cunoașterea.
Parafrazez spunând că și atitudinea e mai importantă decât cunoașterea.

Nimeni nu te va considera expert dacă tu te consideri diletant. Și cel mai tragic lucru în privința asta nu e faptul că îți minimizezi existența, ci că le minimizezi generațiilor viitoare șansele de a trăi mai bine…

Transmițănd în societate un mesaj de mediocritate autoasumată în locul unui îndemn la dezvoltare curajoasă, nu faci decât să accepți o soartă a slăbiciunii, iar cei slabi nu sunt conduși astăzi de cei puternici, ci de cei șmecheri.

Deci ce urmează concret ?

Eu cred că avem două posibilități.

Fie ne complacem în mediocritate și atunci următorii 20 de ani vor dizolva stima noastră de sine ca acidul sulfuric esofagul unui alcoolic care a confundat sticlele.

Fie ne asumăm autoeducarea și dezvoltarea profesională și cît mai mulți dintre noi devin experți servind în cel mai bun mod posibil societatea și propriii copii, deci generațiile viitoare…

Alegerea este a fiecăruia în parte.

Tu ce alegi ?

Inspiratie !

http://www.amiabil.ro/

2011-06-01T00:12:00.001+03:00

Site TV profesionist dedicat promovarii si acceptarii procedurii medierii : http://www.amiabil.ro/

Hotărâre judecătoarească de încuviinţare a acordului de mediere cu partaj şi restituire taxă de timbru

2011-05-07T11:24:00.000+03:00

De la mediator Liliana Fleancu – Mehedinţi

Vă prezint, cu acceptul deţinătoarei, o hotărâre judecătorească de expedient, cu încuviinţarea unui acord de mediere intervenit în cazul unei acţiuni civile pentru ieşire din indiviziune (partaj) la constatarea deschiderii unei succesiuni. Părţile se prezintă la termen şi înţeleg să pună capăt litigiului printr-un acord de mediere extrajudiciară, drept pentru care instanţa ia act de învoiala părţilor şi pronunţă hotărârea potrivit voinţei acestora exprimată în acordul de mediere, potrivit art. 271 C.Pr. Civ. şi art. 63 din Legea nr. 192/2006 încheiat la Biroul de mediator F.L. Totodată, instanţa dispune la cererea reclamantului restituirea taxei de timbru achitată de acesta.

Este un caz rezolvat ca la carte, la care mediatorul a muncit sprijinind părţile să ajungă la o înţelegere, avocatul reclamantului l-a sfătuit pe acesta că aceasta este calea cea mai convenabilă şi rapidă de soluţionare a litigiului, iar judecătorul, înţelegând menirea medierii de a degreva instanţele de dosare şi cheltuieli, a consfinţit acordul părţilor potrivit legii medierii şi codului de procedură civilă modificat prin”mica reformă în justiţie”. Din păcate, mulţi justiţiabili nu au cunoştinţă încă de avantajele acestei proceduri, mulţi avocaţi văd eronat în mediatori nişte concurenţi care le vor micşora veniturile, mulţi magistraţi nu informează părţile despre avantajele medierii şi nu recomandă părţilor să apeleze mai întâi la mediator.

Acest exemplu, alături de multe altele din ţară, mediatizate, pot contribui la promovarea medierii ca procedură alternativă, nejudiciară, de soluţionare a conflictelor, prin care se poate reduce numărul de dosare de la poliţie, parchete, instanţe şi odată cu aceasta, se pot reduce cheltuielile, timpul pierdut la organele judiciare şi tribunale, creşte calitatea actului de justiţie, părţile beneficiază de confidenţialitate, ajung ele însele la o soluţie convenabilă pentru toţi, scade tensiunea climatului social prin reducerea conflictelor.

În acelaşi timp, cazul poate contribui la încurajarea mediatorilor să depună eforturi pentru informarea publică şi cea de la sediul instanţelor, astfel încât să fie căutaţi pentru rezolvarea a cât mai multor cazuri, să-şi împlinească chemarea către această profesie şi să obţină satisfacţia profesională dorită. Şi pentru că este unul din puţinii mediatori care în mod altruist vrea să-şi ajute colegii să rezolve şi ei cazuri similare şi să-i convingă că, dacă vrei, poţi, punând la dispoziţie modele de acorduri şi hotărâri finalizate cu suscces,mediatorul LILIANA FLEANCU merită mulţumirile noastre, încurajări, aprecieri colegiale şi difuzarea exemplului dat. Cu atât mai mult, cu cât alţii, ca-n literatură şi artă ori la fotbal, se pricep doar la critică acră, dar fac nimic pentru ceilalţi.

Şi încă ceva, să nu uităm că,dacă nu avem acordul scris al părţilor să facem public un caz şi actele sale, datele personale ale persoanelor implicate trebuie protejate prin acoperirea cu tăieturi de marker sau folosirea iniţialelor, eliminarea datelor de identitate sau folosirea iniţialelor, domiciliu, localizare, potrivit legii. Vom pregăti un material dedicat acestor aspecte privind confidenţialitatea datelor personale şi altor aspecte discutate sau rezultate din procedura de mediere.

Mediator Asofronie Constantin

Medierea, activitate de interes public

2011-04-11T22:11:00.000+03:00

11 April 2011 - Juridice.ro

48 citiri

In data de 14 aprilie 2011, incepand cu ora 11:30 va avea loc la sediul Consiliului de Mediere lansarea campaniei de promovare a medierii “Medierea, activitate de interes public”. Pe durata a 3 luni, se vor realiza intalniri cu presa in scopul diseminarii unitare a informatiilor despre mediere in randul publicului larg. Vor fi prezentate actiunile intreprinse de catre Consiliul de Mediere de la inceputul mandatului si pana acum, se va prezenta planul de activitati aflat in derulare si se va explica rolul medierii ca si metoda alternativa de rezolvare a disputelor si avantajele pe care le pot avea cei care apeleaza la procedura.
La eveniment vor participa Elisabeta Ciuca, presedintele Consiliului de Mediere, Zeno Sustac, coordonatorul Comisiei de promovare a medierii, alti membri ai Consiliului de Mediere, precum si Cristi Danilet, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

MEDIEREA FAMILIALĂ

2011-04-03T15:40:00.000+03:00

Medierea familială apare ca o alternativă de gestionare aconflictelor care decurg din separare, este un model de intervenţie structuratăcare are scopul de a ajuta cuplurile, în situaţii de separare sau divorţ, săelaboreze un acord durabil şi mutual acceptat pentru o noua reorganizarefamilială, ţinând seama de nevoile individuale ale fiecăruia dintre membriifamiliei şi în special ale copiilor.

Aceasta se desfăşoară în cadrul mai multor întrevederi încare sunt prezenţi cei doi membrii ai cuplului şi mediatorul, acesta din urmăorientând negocierea în sensul cuprinderii tuturor aspectelor care audeterminat destrămarea.

Medierea familială poate fi considerata un instrument care săîndrume cuplurile aflate în situaţii de separare să ajungă la un acord privindefectele şi, în acelaşi timp, le facilitează o comunicare mai fluidă, care lepermite să menţină ulterior relaţii stabile şi paşnice în vederea exercităriiîn comun a responsabilităţilor parentale.

Profesioniştii din sferele juridice, psihologice şi sociale s-auconfruntat timp de decenii în domeniul muncii lor cu fenomenul de divorţ şi,analizând rezultatul experienţelor, au luat în considerare nevoiaambelor părţi de a atenua costurile emoţionale provocate de divorţ şi pentru aevita daunele. Separările cuplurilor reprezintă o cauză frecventă de stresemoţional şi determină, în multe cazuri, suferinţe psihologice precum şisimptome fizice asociate cu astfel de tulburări.pe care rupturile dificile şitraumatice le provoacă minorilor.

Medierea familială dă importanţă cuplului, favorizeazăadoptarea de acorduri şi considera că părţile aflate în situaţii de divorţ saude separare nu sunt adversari, ci protagonişti cu un interes comun: copiii lor. În plus, rezultatele medierii se pot concretiza în reale efecteterapeutice, contribuind la depăşirea durerii cauzate de separare, încurajândparticipanţii să recunoască sentimentele negative care însoţesc schimbarea comportamentală.

Dincolo de toate relatate mai sus, deseori întreb și caut să înțeleg, de ce orgoliul nu poate fi integrat sferei sentimentelor considerate asociative.

ARGUMENTE PRO MEDIERE

2011-03-07T22:59:00.000+02:00

CĂTĂLIN GAMAN _ MEDIATOR

Apelăm la instațele de judecată pentru că nu știm că există MEDIEREA, variantă mult mai bună pentru noi, prin beneficiile pe care le aduce părților implicate.

Conflictele sunt omniprezente în viaţanoastră. În fiecare zi, oamenii au diferite neînţelegeri cu membrii familiei,vecinii, colegii de serviciu sau partenerii de afaceri.

Pentru oriceneajuns, în mod tradiţional, cei nedreptăţiţi dau în judecată pe cei care îinedreptăţesc pentru a obţine îndreptarea răului făcut.

Un processcivil începe cu angajarea unui avocat, care înaintează o acţiune într-oinstanţă judecatorească. Un judecător este desemnat să judece cauza şi stabileşteun interval de timp în care părţile vor face schimb de înscrisuri pertinentecauzei şi vor audia martori care cunosc împrejurări legate de obiectullitigiului.

În funcţiede complexitatea procesului, părţile angajează experţi care să calculezedaunele, să întocmească rapoarte şi să depună mărturie în cauză. Durează lunide zile, sau poate chiar ani, până când cazul va fi gata pentru a fi prezentat instanțeispre judecată. Între timp, reclamantul nu are nici o posibilitate să obţinăvreun remediu pentru nedreptatea suferită şi starea conflictuală dintre părţise accentuează.

Este însă absolut necesar să fie aşa?

MEDIEREAeste parte a sistemului ADR ce se traduce ca “Metode Altenative de Soluţionare aDisputelor” şi desemnează mai multe procedee nelitigioase de rezolvare aconflictelor, fără intervenţia unei instanţe de judecată.

MEDIEREA oferăpărţilor posibilitatea de a-şi rezolva neînţelegerile mult mai repede şi maieficient decât în cazul unui proces tradiţional. De cele multe ori, oamenii potajunge la un compromis fără intervenţia unui judecător sau, în cazuri mai rare,chiar fără implicarea unui avocat.

Deşi acesteprezentări nu pot fi înţelese ca fiind sfaturi juridice, ne propunem să văprezentăm informații care să vă ajute să alegeţi între un proces traditional şi MEDIERE - variantă alternativă instanței,care vă poate aduce satisfacţii mult mai rapide şi mai puţin costisitoare.

MEDIEREApoate fi definită ca o „negociereîmbunătăţită”. Cu sau fără asistenţa unui avocat, părţile îşi prezintă punctulde vedere unui mediator, care este o persoană specializată, neutră, imparțialăși care oferă confidențialitate.

MEDIATORUL nujudecă nici părțile aflate în conflict și nici cauza acestuia, din contră depunetoate eforturile în vederea soluționării favorabile tuturor părților,facilitând comunicarea, evaluând posibilitățile și generând obțiuni. Rezultatulmedierii nu este obligatoriu, în cazul nereușitei, părţile au întotdeaunaalternativa procesului în instanță.

Pe lângăeconomia substanțială de bani, stres și timp, părțile beneficiază și deposibilitatea de a-și stabili singuri data și ora ședinței de mediere, care areloc într-un cadru privat/restrâns. Astfel nimeni nu va ști de neânțelegerea cucare părțile s-au prezentat în fața mediatorului, evitând expunerea și uneoricalomniile în spațiul public.

Daca lainstanță dosarele sunt repartizate aleatoriu unui judecător sau unui complet dejudecată, apelând la mediere părțile îsi pot alege singuri mediatorul. Ședințade mediere nu are limită de timp, motiv pentru care unele medieri se potfinaliza în câteva minute, iar altele după câteva ore.

Prin MEDIEREnu se sting doar conflictele, ci se preântâmpină apariția unor viitoareneânțelegeri.

SOLUŢIA ESTE LA TINE !!!!

Restituirea taxei de timbru in cazul încheierii unui acord de mediere.

2011-03-05T02:20:00.002+02:00

Potrivit Legii medierii (L. 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare), in cazul unui litigiu aflat

pe rolul instantelor de judecata, partile pot beneficia de restituirea taxei de timbru.

Astfel, în caz de partaj (chiar și partaj în urma unui divorț) în cazul unor neântelegeri privind succesiunea ori în alte litigii al caror obiect poate fi evaluat in bani, dacă acestea soluționeaza litigiul prin mediere și încheie un acord de mediere, pot beneficia de restituirea taxei de timbru. Mai mult decat atât, potrivit practicii deja înregistrate în instanță (în Bucuresti am avut câteva astfel de cazuri), dacă parțile ajung la un acord de mediere inainte de a plăti taxa de timbru, instanța nu va mai solicita plata acestei taxe. Ca atare, instanța ia act de acordul de mediere, verifică acordul parților și pronunță soluția în conformitate cu acordul de mediere, fără a mai solicita efectuarea plății taxei de timbru.

In orice moment al procesului se poate recurge la mediere, iar taxa de timbru se va restitui, la cerere, indiferent de momentul în care parțile ajung la un acord.

Mai mult, oricare dintre parți, oricând, poate solicita instanței o amânare a cauzei (poate chiar si o suspendare, cu acordul celeilalte părți) pentru a urma procedura de informare cu privire la mediere, eventual pentru a urma chiar procedura medierii. In plus, partea care dorește medierea poate lansa o invitație, prin intermediul mediatorului, către partea adversă, de a urma procedura medierii. In astfel de cazuri, tot mai des, instanțele recomandă părților sa meargă cel puțin la o informare cu privire la mediere.

Ca atare, daca ați declansat un litigiu iar taxa de timbru este impovarătoare, prindeți curaj și adresați-vă unui mediator.

Informarea este gratuită! Nu ezitați.

Mediatorul va ști să ghideze părţile pentru a ajunge la un acord, chiar și în situația în care aveți impresia că partea adversă nu dorește să ajungă la o ințelegere. Astfel, veți economisi nu doar bani ci și timp, iar stresul va fi cu mult mai redus și cu sanse mari de a reânnoda relația cu cel care va aflați in litigiu.

SOLUȚIA este la tine .

WRITTEN BY FĂNUŢA LIŞMAN

ALEGETI MEDIEREA

2011-02-21T12:25:00.000+02:00

ALEGETI MEDIEREA

2011-02-19T20:50:00.000+02:00

ALEGETI MEDIEREA

2011-02-12T23:54:00.000+02:00

CĂTĂLIN GAMAN

- BIROU DE MEDIATOR -

Onesti Email: mediereonesti@gmail.com

Tel. 0740.89.99.11 www.CatalinGaman.ro

Fax. 0334.739.002 Str.Calea Marasesti nr.10A/3

ACELEASI OBIECTIVE - ALTA STRATEGIE !!!!

MEDIEREA,reprezintă posibilitatea soluţionarii eficiente, ieftine şi rapide a DISPUTELOR.

Apelam lainstantele de judecata pentru ca nu stim ca exista MEDIEREA, varianta mult mai buna pentru noi, prin beneficiile pecare le aduce partilor implicate.

MEDIEREA este o metodăconfidenţială şi privată, prin intermediul căreia, MEDIATORULpersoana independenta cu pregătire specială poate, prin experienta sicreativitatea sa, ajuta părţile să-şi definească mai clar interesele şi leindrumă astfel încât să construiască împreună variante reciproc avantajoasepentru soluţionarea conflictului.

RezolvareaAlternativă a Disputelor – ADR– include toate căile de soluţionare aconflictelor prin alte mijloace decât acţiunea în justiţie. Echipa nostra despecialisti se straduieste, acolo unde este posibil, sa solutioneze disputelefara a recurge la instantele de judecata, utilizand tehnici de solutionare alternativa a disputelor precum MEDIEREAsi arbitrajul.

Rolul MEDIATORULUI este de a capacita partile prin :

Evaluarea opţiunilor;

Încurajarea soluţionării problemelor;

Generarea de opţiuni şi scoaterea în evidenţă aposibilităţilor.

Avantajelemedierii:

ofera solutii rapide;

presupune costuri mici;

conduce la o solutie reciproc acceptata;

confera confidentialitate persoanelor si relatiilor;

pemite recuperarea taxelor de timbru.

In conformitate cu prevederile Legii nr192/2006 si370/2009, prin MEDIEREse pot solutiona urmatoarele tipuri deconflicte:

Dreptul familiei : divort,partaje, incredintare minor;

Drept comercial : somatii deplata, pretentii, obligatii contractuale;

Drept civil : pretentii,revendicari, granatuiri, mosteniri, iesiri din indiviziune, eventuale obligatiide a face;

Drept penal : plangeriprealabile loviri, tulburare de posesie);

Dreptul muncii : drepturibanesti, desfacere contracte de munca, diverse decizii;

Conflicte comunitare :litigii bancare, asigurari, protectia consumatorului, malpraxis, conflicte in cadrul asociatiilor deproprietari, etc.

APELATI LA MEDIERE

2011-02-05T18:52:00.000+02:00

CATALIN GAMAN

BIROU DE MEDIATOR

MEDIEREA,reprezintă posibilitatea soluţionarii eficiente, ieftine şi rapide a DISPUTELOR.

Apelam lainstantele de judecata pentru ca nu stim ca exista MEDIEREA,varianta mult mai buna pentru noi, prin beneficiile pecare le aduce partilor implicate.

Rezolvarea Alternativă a Disputelor – ADR– include toate căile de soluţionare a conflictelor prin alte mijloace decât acţiunea în justiţie. Echipa nostra de specialisti se straduieste, acolo unde este posibil, sa solutioneze disputele fara a recurge la instantele de judecata, utilizand tehnici de solutionare alternativa a disputelor precum MEDIEREA si arbitrajul.

Rolul MEDIATORULUI este de a capacita partile prin :

Evaluarea opţiunilor;

Încurajarea soluţionării problemelor;

Generarea de opţiuni şi scoaterea în evidenţă aposibilităţilor.

Avantajelemedierii:

ofera solutii rapide;

presupune costuri mici;

conduce la o solutie reciproc acceptata;

confera confidentialitate persoanelor si relatiilor;

pemite recuperarea taxelor de timbru.

In conformitate cu prevederile Legii nr192/2006 si370/2009, prin MEDIEREse pot solutiona urmatoarele tipuri deconflicte:

Dreptul familiei : divort,partaje, incredintare minor;

Drept comercial : somatii deplata, pretentii, obligatii contractuale;

Drept civil : pretentii,revendicari, granatuiri, mosteniri, iesiri din indiviziune, eventuale obligatiide a face;

Drept penal : plangeriprealabile loviri, tulburare de posesie);

Dreptul muncii : drepturibanesti, desfacere contracte de munca, diverse decizii;

Conflictecomunitare : litigii bancare,asigurari, protectia consumatorului, malpraxis, conflicte in cadrul asociatiilor deproprietari, etc.

Suntem datori sa promovam medierea

2011-02-05T12:46:00.000+02:00

Autor: judecator Petronela Nasaudean, presedintele Tribunalului Salaj

   Realitatea statistica a anului judiciar, care se încheie evidentiaza ca evolutia societatii pe calea democratiei si statului de drept se realizeaza prin cresterea semnificativa a situatiilor în care legea se departeaza tot mai mult de dreptul natural si astfel ea, se aseaza din ce în ce mai greu pe raporturile care le reglementeaza.
   Acestui neajuns i se adauga înca multe altele ajungându-se în final la concluzia ca, cel putin un sfert din populatia republicii cere ceva justitiei. Procesul judiciar nu-l presupune numai pe cel care cere ci si pe cel caruia i se cere precum si, cel putin unul sau doi români care sa depuna marturie pentru cei care cer sau cei carora li se cere.
   Asistam neputinciosi si chiar înspaimântati cum starea de echilibru dintre ratiune si sentiment se degradeaza major, locul ei fiind luat de o atmosfera kafkiana în care toti cautam ceva si nici unul dintre noi nu stie exact nici ce cauta, dar nici ce trebuie sa gaseasca.
   A trecut prea multa vreme, de când trebuia sa ne mobilizam pentru a deveni prezenti în aceasta realitate si a încerca sa facem ceva de asa maniera încât parcursul nostru sa-si poata primi prinosul generatiilor care ne urmeaza.
   Niciodata un lucru nu se va finaliza daca el nu are un început si fiecare început este dator atât unor iluzii cât si unor deziluzii, în aceeasi masura.
   În momentul în care, în sistemul abundent al legislatiei nationale, a aparut legea medierii, judecatorii au privit spre ea ca spre un remediu, iar mediatorii ca spre o posibilitate de a exercita o profesie din care ei si cei din jurul lor sa poata trai, sa poata sa-si creasca copii si de ce nu, sa poata merge în concedii.
   În anul de gratie 2010, nici unii si nici ceilalti nu pot, pe deplin, conchide ca, ceea ce au vrut s-a si realizat. Atât cauza cât si consecinta acestor neîmpliniri exista în fiecare dintre noi.
   Judecatorii si-au dorit ca medierea sa conduca, de azi pe mâine, la scaderea numarului de procese si în consecinta la cresterea calitatii actului de justitie si a satisfactiei lucrului bine facut.
   Mediatorii, pe de alta parte, cu buna stiinta au uitat îndemnul filozofului stoic Epictet, care spune: "la toate greutatile vietii tale, cauta în tine puterea de a le învinge: la ispita frumusetii sa ai înfrânarea, la greutatea muncii –curajul , la vorba rea - rabdarea."
   Cautând obiectiv în interiorul nostru, în faptele sau actele noastre, vom putea usor întelege ca, fiecare dintre noi nu numai ca putem, dar suntem chiar datori a face ceva si mai cu seama a face mai mult.
   Nimic nu costa judecatorul sa-si înceapa sedinta de judecata cu o prelegere scurta despre avantajele medierii, despre mediatorii din tabloul de mediatori aflat pe holul instantei, care pot fi solicitati pentru a oferi mai multe detalii în legatura cu aceasta procedura de solutionare a conflictelor. Nimic nu costa judecatorul ca, punctual când în fata sa ajunge un dosar care poate fi finalizat pe cale amiabila, sa îndrume partile catre mediator. Nimic nu împiedica judecatorii ca, prin acele mijloace legale pe care le au la îndemâna sa promoveze medierea.
   Pe de alta parte, nimic si nimeni nu opreste mediatorul de a gasi, în limita legii, acele modalitati prin care procedura medierii si profesia de mediator sa fie promovate.
   Mediatorul trebuie sa înteleaga ca, cel putin în etapa actuala, el trebuie sa mearga catre cetatean pentru ca este mai putin probabil ca, cetateanul cu probleme sa vina spre el.
   Ideea ca, medierea poate pune capat unui conflict dintre doua sau mai multe persoane nu înseamna numai ca, în justitie ar scadea numarul proceselor judiciare, nu înseamna numai ca mediatorul si-ar exercita profesia si si-a exercitat-o bine, ci înseamna ca, atât judecatorii cât si mediatorii contribuie direct la a face ca oamenii, societatea, în întregul ei sa fie mai buni.
   Prin urmare, împreuna, suntem obligati la acest apostolat. Vom reusi astfel, fiecare dintre noi sa ne gasim si sa ne împlinim rostul, sa iesim din iuresul care ne înconjoara si sa-i ajutam pe cei care au nevoie de noi sa-si gaseasca singuri mântuirea . Nu este deloc dezonorant sa transmitem celor aflati în conflict ca, pot fi ei însisi stapâni în a-si clarifica dezechilibrul dintre dorinte si interese si ca în cadrul acestui dezechilibru, interesele trebuie sa primeze dorintelor.
   Nu este deloc exclus ca, doua sau mai multe persoane care ajung în fata mediatorului dând impresia, prin atitudine si comportament, ca niciodata nu vor ajunge la o întelegere, sa dovedeasca puterea ascunsa a compromisului.
   Nu este deloc utopie sa credem ca, prin vointa si persuasiune, vom putea convinge în legatura cu împrejurarea ca, nu numai justitia este în masura a solutiona conflictele ci ca, de convenienta cu acestea, exista si alte modalitati si ca, între acestea, medierea poate fi regina.
   Daca vom face ce trebuie si atât cât trebuie, ceea ce acum pare literatura, mâine poate fi realitate.
   Pentru aceasta, însa, suntem datori sa promovam medierea.
Sursa: mediere-uzamint.ro

MEDIEREA IN CAUZELE CIVILE

2011-01-16T18:38:00.000+02:00

Medierea poate interveni atat inainte de declansarea procesului in fata instantelor de judecata, etapa extrajudiciara , dar si in etapa judiciara, dupa ce s-a decansat procesul civil.

MEDIEREA/Solutionarea cauzelor civile in etapa extrajudiciara:

se supenda termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii, pe durata desfasurarii procedurilor de mediere, de la data semnarii acordului de mediere si pana la data intocmirii procesului verbal de incheiere a medierii
autentificarea acordului la notar este optionala, legea neconditionand existenta acordului nici macar de forma scrisa, fiind suficienta intelegerea verbala a partilor.
partile pot sa se prezinte cu acordul de mediere in fata unui notar public; notarul, dupa ceva va efectua controlul de legalitate, va proceda la autentificarea acordului, in acest sens urmand sa emita incheierea de declarare ca autentic a acordului de mediere. Acordul in forma autentica care constata o creanta certa, lichida si exigibila constituie titlu executoriu si poate fi pus in executare silita.
partile se prezinta in mod obligatoriu cu acordul la notarul public, sub sanctiunea nulitatii absolute, daca legea impune asta (ex. se vizeaza transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile).

MEDIEREA/Solutionarea cauzelor civile in etapa judiciara:

se poate desfasura cu solicitarea adresata instantei de judecata din partea partilor, prin care se solicita un termen de suspendare de 3 luni in vederea derularii medierii.
medierea poate interveni fara solicitarea acestui termen. Daca se incheie un acord de mediere anterior termenului fixat pentru judecata, partile pot depune acordul la dosar urmand ca instanta sa dea o hotarare in camera de consiliu conform art. 271 alin 3 C.pr.civ.
daca partile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata atunci cererea pentru emiterea hotararii in temeiul acordului de mediere va fi primita, urmand sa se dea hotararea.
pentru ca judecatorul sa poata face controlul de legalitate al celor continute in acordul de mediere partile vor trebui sa ataseze, dupa caz, acodului de mediere documente din care sa reiasa faptul ca sustinerile lor sunt adevarate (ex. titlul de proprietate asupra imobilului, contracte, etc), precum si acte din care sa reiasa modificarile agreate (ex. in cazul granituirilor o noua schita cu masuratorile topografice care traseaza noul hotar).
instanta va da o hotarare de expedient, care contine termenii acordului, hotararea fiind una neapelabila, definitiva si executorie de drept.

BLESTEM DE OM SĂRAC

2011-01-13T22:19:00.000+02:00

Desigur, nu pentru ca sunt un copil sarac, sunt adeptul acestor versuri, dar rezonez cu cei care reactioneaza, macar si cultural [poetic si tacit] pentru a determina schimbarea acestor vremuri ambigui, caracteristice de cateva secole acestui popor tolerant invadat de conlocuitori, inca neadaptati vremurilor, dar dedicati doar propriilor valori, sustinute de parveniti sinistri.

Asa cum spune si autorul, nu sunt nationalist, dar imi pasa.
Nu imi este rusine, de fel, ca sunt ROMAN, nu am de ce si pot demonstra oricand acesta stare de fapt.

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Şi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi! Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
Şi vile v-aţi făcut, de soi... Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
Şi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi! Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?

Ghiolbani de jafuri şi gherțoi, Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Şi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi! Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
Şi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
Şi să aveţi doar oase moi! Blestem, blestem, blestem pe voi!

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta?

Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.

Dan Puric

ITALIENII ISI PREGATESC MEDIATORII PENTRU OBLIGATIVITATEA MEDIERII

2010-12-19T01:01:00.000+02:00

Cooperativa Sociale Risorsa del Cittadino - cu sediul in în Forlì, a fost acreditata de către directorul general al Ministerului Justiţiei din Italia ca organism abilitat de a organiza cursuri de instruire pentru mediatori, aceasta va organiza un curs de formare continua pentru acreditarea mediatorilor care au deja titlul de conciliatori sub vechilor norme.

Cursul de instruire va fi de o zi,derulandu-se pe perioada a 10 ore de pregatire continua care, va avea loc la Centro Casei Sociale Mita de Faenza în ziua de sâmbătă 18 .12. 2010.

Acest curs va permite absolvenţilor în ştiinţe economice sau juridice şi care isi desfasoara activitatea în domeniul economic şi juridic (avocaţi, contabili sau experi - contabili şi altele) să fie numiţi de a desfăşura activitatea de mediere în conformitate cu cele mai recente modificări ale legii.

Acest lucru este in conformitate cu standardele recent aprobate pentru simplificarea procedurilor civile şi pentru a permite punerea in practica a medierii care, va avea ca scop descongestionarea instanţelor italiene, reducând timpul şi costurile in justiţia italiană si încurajarea cetăţeanului sa recurga la procedura medierii.

NOTA: Incepand cu 01.03.2011 in Italia, medierea devine obligatorie in cauzele civile si comerciale

Tudor Tatu

MEDIERE ONEȘTI

Divorțul ca rezultat al escaladării conflictului din familie și consecințele asupra copilului

Un cuplu aflat în divorț se confruntă, de cele mai multe ori, cu emoții intense de furie, durere și dezamăgire, iar divorțul poate fi foarte stresant pentru copil.

Factori cheie care contribuie la o bună adaptare a copilului după divorț:

Părinții sunt obligați să mențină legătura după divorț în interesul copilului ?

Autoritatea părintească comună se acordă din oficiu ?

Justiţia este de două ori mai scumpă

CSM despre proiectul de modificare a Legii privind medierea

MEDIEREA COMERCIALĂ

Noul Cod Civil introduce Consiliul de familie

Ce este Consiliul de familie si cum functioneaza acesta

Obiectul şi efectele medierii în disputarea custodiei copiilor

Partajul in urma divortului la mediator

Cum se aplică în Germania custodia comună introdusă în România abia acum, prin noul Cod civil: părinţii sunt nevoiţi să se înţeleagă între ei

Când un cuplu se separă în Germania (mulţi dintre părinţi nefiind căsătoriţi), Jungendamt (o instituţie similară „Protecţiei copilului” din România) are un cuvânt greu de spus în privinţa custodiei, hotărârile fiind parafate la judecatoria de familie.

Sentinta judecatoreasca la Timisoara privind custodia copiilor

Custodie Comună - ARPCC

Efectele divorţului cu privire la copii. Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi în cazul divorţului - art. 396 - 404 din noul Cod civil

Divortul prin acordul partilor pe cale judiciara

COMUNICAT

Custodia comuna. Tot mai multi tatici prind curaj si cer exercitarea in comun a autoritatii parintesti prin mediere.

Share this:

Divortul pe cale administrativa in Noul Cod civil

Cand si cum vom recupera taxa de timbru in conditiile Noului Cod civil ?

Centrul Regional de Mediere Bacau

MESAJUL UNUI SOL DE PACE

Culegere de hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii

CĂTĂLIN GAMAN - BIROU DE MEDIATOR

Medierea – soluţie pentru litigii în proiectul Codului de procedură administrativă

SERVICII INTERGRATE

EXPERȚII – singura șansă reală a României

http://www.amiabil.ro/

Hotărâre judecătoarească de încuviinţare a acordului de mediere cu partaj şi restituire taxă de timbru

Medierea, activitate de interes public

MEDIEREA FAMILIALĂ

ARGUMENTE PRO MEDIERE

Restituirea taxei de timbru in cazul încheierii unui acord de mediere.

ALEGETI MEDIEREA

ALEGETI MEDIEREA

ALEGETI MEDIEREA

APELATI LA MEDIERE

Suntem datori sa promovam medierea

MEDIEREA IN CAUZELE CIVILE

BLESTEM DE OM SĂRAC

ITALIENII ISI PREGATESC MEDIATORII PENTRU OBLIGATIVITATEA MEDIERII